interviuri
„Patriotismul ţine în primul rând de etica personală” – Interviu cu Gabriel Achim, regizorul filmului Visul lui Adalbert
Câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua în 1986, aniversarea a 65 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român, explozia centralei nucleare de la Cernobîl (URSS), sărbătoarea de Paşti, un accident de muncă într-o uzină românească a anilor ’80, un cineast amator care realizează primul film de protecţia muncii de ficţiune din lume, o reconstituire a unui accident... Ce leagă toate aceste întâmplări şi situaţii? La prima vedere, nimic. Dar Gabriel Achim a reuşit în filmul său de debut, Visul lui Adalbert, să dea coerenţă şi noimă unor fapte aparent atât de de diferite.
· scris de Ioan-Pavel Azap
maratonul premiilor oscar
Privirile întunecate – Marcel Camus: Orfeu Negro / Orfeu negru, 1959
La ceremonia Oscar-urilor din 1960 – pe lângă marşul de triumf al peliculei Ben Hur – nici câştigărotul secţiunii filmului străin nu a fost o surpriză. Orfeu negru în anul precedent a încasat toate premiile mari la festivalurile de film din Europa. Cu toate acestea a intrat în istoria filmului ca una dintre peliculele uitate ale curentului nou francez, care atunci era la început de drum.
· scris de György Ritter
istoria filmului românesc
Un istoric al animaţiei româneşti de până la 1989 – Partea a 3-a
A doua parte a anilor ‘70 a marcat o desprindere a animației românești de sub semnul, tutelar dar și apăsător, al lui Ion Popescu Gopo (trecut pe înalte funcții obștești). Creatorii care au debutat odată cu studioul Animafilm ajungeau la vârsta maturității artistice, iar curentele novatoare ale deceniului ‘80 își vor face simțită adierea și pe meleagurile noastre.
· scris de Dinu-Ioan Nicula
dosar
Ah, secsul, tovarăşi! – Momente picante în filmele erei comuniste
Pentru perversul, obsedatul, erotomanul, hedonistul sau chiar pentru discipolul lui Epi-cur filmul românesc din perioada comunistă se prezintă ca un fel de Sodoma şi Gomora cuplată cu Decameronul şi câteva citate din divinul marchiz. Dar nici pur şi simplu pasionatul de istoria filmului românesc (adică tot o specie de pervers!) nu va fi dezamăgit.
· scris de Horaţiu Damian
portrete
Alexandru Tatos: cineast de vocaţie 3.
Dacă toată viaţa sa artistică a fost frământat de căutări şi incertitudini, posteritatea se arată mai generoasă cu Alexandru Tatos. La (peste) două decenii după moarte, cineastul este (re)descoperit la adevărata sa dimensiune.
· scris de Ioan-Pavel Azap
studiouri legendare
Când a şaptea artă sughite – Istoria studiourilor cinematografice româneşti
Un critic de film irlandez definea cinematograful din insula trifoiului drept unul al ocaziilor pierdute. Afirmaţia poate fi, în mare măsură, extrapolată şi la evoluţia filmului românesc, caracterizată prin sincope în aceeaşi măsură ca şi prin vremuri productive. Oglindă a istoriei, cinemaul românesc reflectă şovăielile în dezvoltarea statului, a societăţii ca şi desele schimbări de direcţie cu care ne-a „răsfăţat” secolul 20.
· scris de Horaţiu Damian
Sponsori
