Robert McKee: Story

Nándor Jakab-Benke

Istoria Filmului / Articole /

· scris de

Între Hollywood şi Europa
Stanley Kubrick, obsedatul independenţei

A reuşit să influenţeze atât cinematografia americană cât şi pe cea europeană în timp ce şi-a trăit mare parte a vieţii şi a creat unele dintre cele mai bune pelicule ale sale în arhipelagul ce leagă cele două continente: Anglia. Cum se poate să vieţuieşti pe spinarea sistemului de studiouri din America, şi, totodată, în mediul european şi în cultul cineastului independent? Poate reuşim să ne dăm seama din această scurtă biografie a lui Kubrick.

Familia lui Kubrick a emigrat din Monarhia Austro–Ungară în New York. Regizorul a fost întotdeauna mândru de acest lucru, chiar dacă mediul cartierului newyorkez Bronx, unde s-a născut şi a fost crescut, a avut un rol hotărâtor. Are doar 17 ani când reviste naţionale îi cumpără fotografiile, iar până în 1952 realizează şi două scurt metraje. Acesta este momentul când se decide să-şi încerce forţele cu un film artistic – la 22 de ani se declară regizor independent. Cu această declaraţie reuşeşte să obţină nişte bani de la membrii familiei, tatăl şi unchiul său.

Anii de început

Cu banii obţinuţi şi-a deschis firma proprie, Stanley Kubrick Productions, şi a început să îşi realizeze propriul scenariu, Frică şi dorinţă (Fear and Desire), film care a fost până la urmă prezentat în 1953. „Eu am fost întreaga echipă de producţie: regizor, cameraman, administrator, machior, costumier, recuziter şi şofer” – povesteşte mai târziu. El a fost şi cel care a făcut postsincronul peliculei filmate fără sonorizare şi tot el a început organizarea prezentării filmului. Astfel a atras atenţia distribuitorului de filme Joseph Burstyn. Acesta introdusese cinematograful de artă în America, fiind primul care a prezentat filme străine pe piaţa americană: operele lui Renoir, Rossellini, De Sica şi a altora. Frică şi dorinţă este o poveste tipic americană despre război, dar după acest film Kubrick a făcut cunoştinţă cu cea de-a doua soţie, Ruth Sobotka, o balerină născută la Viena şi astfel şi-a consolidat rădăcinile europene. A descoperit piesele lui Arthur Schnitzler, modul în care utiliza Max Ophuls camera de filmat, scrierile lui Stefan Zweig, teoriile lui Freud.

Stanley Kubrick

Următoarea sa lucrare, la baza căreia stă un scurt metraj timpuriu de-al său, a început-o în 1954: Sărutul asasinului (Killer's Kiss) prezintă deja influenţele film noir-ului, este o creaţie mult mai matură atât în ceea ce priveşte povestea cât şi din punctul de vedere al efectelor vizuale. Totuşi este ultimul film pentru care Kubrick îşi asumă singur responsabilitatea financiară. Burstyn moare în 1953 în urma unui atac de cord, iar Kubrick pierde un distribuitor-susţinător-mentor. A fost nevoit să recurgă din nou la post sincron, ceea ce a mărit considerabil cheltuielile. Într-un final filmul a fost cumpărat de United Artists pentru 75 000 dolari, sumă care abia a acoperit onorariul actorilor şi datoriile la creditori. Criticile nu au fost favorabile de data aceasta, dar Kubrick nu s-a lăsat descurajat.

A făcut cunoştinţă cu James E. Harris, care era şi el interesat de industria filmului. Împreună au fondat o nouă companie, Harris – Kubrick Pictures. Romanul lui Lionel White Clean Break părea potrivit pentru un nou proiect cinematografic: un roman poliţist bine articulat despre jefuirea unui hipodrom. Spre surprinderea lor, United Artists dă undă verde scenariului, dar limitează bugetul la doar 200 000 dolari. Restul sumei necesare, 130 000 dolari, trebuiau strânşi de producători; mai mult de atât, din cauza presiunii sindicatelor cameramanilor, au fost nevoiţi să angajeze un operator şi să se mute în California. Filmul a fost prezentat în 1956 cu titlul Jaf la hipodrom (The Killing). Industria filmului s-a arătat interesată de film; din cauza indisciplinei şi originalităţii sale încăpăţânate au început să îl compare cu Orson Welles. Într-adevăr, asemenea lui Welles, au existat toate şansele ca Stanley Kubrick să dispară în labirintul cinematografiei americane, deoarece filmul nu a adus cine ştie ce profit.

Stanley Kubrick: The Killing

După gangsterii americani, Kubrick a început să se întoarcă din ce în ce mai mult spre rădăcinile sale europene. Următoarea peliculă ar fi fost o ecranizare după o nuvelă a lui Stefan Zweig, iar MGM părea de acord să finanţeze proiectul, dar s-au răzgândit în momentul în care au aflat că Harris şi Stanley lucrează şi la un alt scenariu. Mai exact la Cărările gloriei (Paths of Glory), o adaptare Humphrey – Cobb, cu opţiunea de ecranizare cumpărată pe bani puţini de la văduva lui Cobb. Era vorba despre o poveste din tranşeele franceze ale primului război mondial. Pentru rolul principal erau deja discuţii cu Gregory Peck dar din cauza retragerii celor de la MGM toate planurile lor păreau îndoielnice. În acest moment a sunat Kirk Douglas care era deja un star la vremea respectivă.

Anii cenzurii

Harris şi Kubrick au semnat contractul cu firma lui Douglas şi au început filmările la München, făcând astfel economii. Kubrick voia succes, şi din punct de vedere comercial. Voia resurse pentru proiectele sale de viitor; şi pentru acest lucru ar fi fost de acord chiar să schimbe finalul într-un happy end. Până al urmă Douglas s-a opus şi finalul original a fost păstrat.

Adevărată epopee de război, pelicula a fost proiectată la festivalul de film de la Berlin în 1958. În timpul prezentării francezi îmbrăcaţi în civil au protestat împotriva filmului – ca rezultat acesta a fost retras de la festival. Până în 1974 filmul rămânea interzis în Franţa, iar în iulie 1958 Înaltul Comandament al armatei Americane oprea rularea peliculei la bazele sale militare din Europa. Kubrick, care arăta potenţial din ce în ce mai mult, a reuşit să atragă dezaprobarea cenzurii. A devenit din ce în ce mai sătul de industria filmului american şi de felul acesteia de a privi lucrurile: în timpul filmărilor a început să-i placă Europa. Pe lângă cenzură a reuşit totuşi să atragă atenţia şi a unor nume grele de la Hollywood, inclusiv Marlon Brando, cu care au început să lucreze la scenariul unui western (Jack Chiorul).

Kirk Douglas în Paths of Glory

Dar în loc să lucreze la film, Brando şi Kubrick organizau partide de şah şi poker. Până la urmă au întârziat atât de mult încât Brando a fost nevoit, în cele din urmă, să regizeze el filmul. Asta pentru că, în ianuarie 1959, Kirk Douglas în rolul principal şi ca producător a început să lucreze la o superproducţie de 12 milioane de dolari, Spartacus. Regizorul Anthony Mann a fost numit de distribuitorul şi investitorul Universal Pictures. Primele trei săptămâni de filmări au mers bine, dar în momentul în care Mann a început să piardă controlul Douglas l-a îndepărtat. L-a sunat pe tânărul Kubrick spunându-i că el este regizorul şi are 24 de ore la dispoziţie să înceapă filmările. În ciuda nenumăratelor atacuri împotriva filmului (scriitorul şi scenaristul au fost declaraţi comunişti) Kubrick a acceptat, dar rezultatul final – cu toate că a fost un succes atât din punct de vedere profesional (4 Oscar-uri) cât şi financiar – l-au făcut să-şi dea seama că pe viitor nu are voie să urmeze calea altora: „Spartacus a fost singurul film unde lucrurile nu au fost în totalitate controlate de mine”. În timpul micilor bătălii purtate şi câştigate cu Universal Pictures, Kubrick şi-a dat seama că şi sistemul american de studiouri poate fi „păcălit”. Acest lucru i-a influenţat cariera în viitor.

Stanley Kubrick, Tony Curtis - Spartacus

Următorul proiect cinematografic a fost Lolita. Harris şi Kubrick au rămas singuri. După ce au scris scenariul împreună cu Vladimir Nabokov, autorul romanului, au început să ia la rând studiourile şi cu toate că romanul era încă un bestseller, nici o companie nu părea foarte interesată să investească în proiect. Problema era sexualitatea: America anilor '60 se zbătea în cătuşele mccarthysm-ului şi ale puritanismului. Acest lucru l-a forţat pe Kubrick să „castreze” subiectul adevărat, fierbinte şi să realizeze o comedie pedantă/afectată.

Stanley Kubrick, Sue Lyon - Lolita

Warner s-au arătat cei mai interesaţi să finanţeze dar au vrut să introducă atâtea limitări în contract, încât Kubrick, care învăţase, între timp, din cele întâmplate cu Universal, a refuzat să semneze. Rezolvarea a venit şi de această dată din afară, mai exact de la un fost coleg de şcoală a lui Harris, reprezentantul Associated Artists. Acesta le-a povestit că se ocupă cu finanţarea de producţii cinematografice în Anglia. Kubrick şi Harris au zburat în Anglia cu banii pentru filmări deja în buzunar. Mai mult de atât, James Mason, actorul din rolul principal, care semnase deja contractul în America, era de origine engleză, iar acest lucru a adus alte beneficii financiare datorită Eady Fund - o reglementare engleză care permitea deducerea a 80% din taxe pentru cei care utilizau mână de lucru britanică. Dacă găseau un actor englez pentru rolul lui Quilty şansele lor creşteau considerabil. Astfel a apărut ideea de a-l folosi pe Peter Sellers, care s-a dovedit o alegere bună.

S-au aliat cu compania Seven Arts din Anglia, pelicula a fost filmată în întregime în Anglia, a fost distribuit de MGM, şi a primit critici foarte bune în întreaga lume. Însă protestul grupurilor creştine şi dezabrobarea cenzurii americane l-au dezamăgit pe Kubrick. Din banii obţinuţi cu Lolita Kubrick a putut în sfârşit să cumpere ceea ce şi-a dorit de mult: independenţa. S-a hotărât să se mute în Anglia.

Anglia

Următorul proiect a fost o peliculă despre un război nuclear, bazată pe romanul Red Alert scris de Peter George, fost comandant al forţelor aeriene engleze. Kubrick a început să scrie scenariul împreună cu autorul. Între timp, în căutarea independenţei, s-a despărţit de Harris şi s-a stabilit la Londra. Au continuat să scrie aici. Kubrick a căzut de acord cu Columbia Pictures în ceea ce privea finanţarea filmului, căruia i-au găsit titlul Dr. Strangelove. A creat Hawks Films şi a început filmările. Evident, MPAA (asociaţia americană a filmului) a obiectat împotriva expresiilor jignitoare care abundau în film; de asemenea, guvernul SUA a aflat despre proiect, care nu-i prezenta activitatea într-o lumină favorabilăşi şi-a exprimat „îngrijorarea” studioului Columbia. Cu toate acestea filmul a fost realizat şi a avut un succes răsunător. Mai mult, în pofida dezaprobării unor critici a adus din ce în ce mai mult profit.

Stanley Kubrick - Dr. Strangelove

Kubrick s-a stabilit definitiv în Anglia, mai exact în Hartfordshire, la doar 22 de km de studiourile Borehamwood. Hotărât să înoate din nou contra curentului: îşi alege un subiect pe măsură: viaţa extraterestră. Roger Caras, referentul media al Columbia a fost cel care l-a recomandat pe Arthur C. Clarke, un prieten de-al său, să fie partener la scenariul unui proiect. Astfel a luat naştere ideea 2001: Odiseea spaţială. În 1965 Kubrick s-a dus la MGM cu această idee, iar aceştia au dat undă verde proiectului pe care-l considerau neprofitabil, dar nu vroiau să-l piardă pe Kubrick. La început au alocat 4,5 milioane de dolari, buget care a urcat la 10 milioane cu ani mai târziu, când filmul a fost finalizat. Dar aceşti bani s-au dovedit a fi bani bine investiţi: s-a realizat producţia cea mai des citată din istoria cinematografului.

La sfârşitul anului 1969, în căutarea unui nou proiect, Kubrick l-a sunat pe Terry Southern, cu care lucrase la scenariul filmului Dr. Strangelove. L-a întrebat dacă mai ţine minte volumul pe care îl citea când scriau scenariul şi care a avut un efect puternic asupra lui. Era vorba despre Portocala mecanică de Anthony Burgess. Kubrick l-a căutat pe Burgess, a obţinut drepturile şi s-a aşternut la treabă. Din cauză că MGM nu se mai ocupa cu producerea filmelor în urma schimbării proprietarilor, Kubrick a fost nevoit să caute în altă parte un studio. Până la urmă a ajuns la partenerii săi cu care a lucrat la Lolita, Seven Arts, care între timp fuzionaseră cu Warner Brothers.

Proaspeţii asociaţi au semnat un contract pentru trei filme. Primul a fost Portocala Mecanică, pentru care au alocat doar 2 milioane de dolari, deoarece era probabil că va primi rating-ul X în SUA din cauza scenelor cu conţinut sexual şi violenţă. În ciuda acestui început reţinut, colaborarea lui Kubrick cu Warner s-a dovedit cea mai de durată din cariera sa. A fost nevoit să facă economii cu aproape tot, dar în schimb a obţinut ca filmul să apară cu numele lui pe afişe, adică Stanley Kubrick's A Clockwork Orange. A vrut ca toată lumea să ştie că el este creatorul exclusiv al filmului. Această atitudine arată apropierea faţă de industria europeană a filmului – mai mult, s-a îndepărtat într-atât de America încât toţi actorii cu care a lucrat au fost englezi. Până la urmă filmul a fost un mare succes pentru Warner cu încasările sale de 15 milioane de dolari, dar şi un scandal imens în toată lumea, în mod special în America, unde a fost acuzat de fascism. Kubrick, sătul de aceste acuzaţii, s-a hotărât să rămână definitiv în Anglia.

Stanley Kubrick, Malcolm McDowell - A Clockwork Orange

A continuat să lucreze la povestea lui Napoleon, dar filmul a rămas în fază de proiect grandios şi niciodată materializat. Ca să poată, totuşi, folosi imensa cantitate de informaţie adunată, a oferit studioului Warner un roman englez, cel de-al doilea roman, aproape necunoscut, al lui William Makepeace Thackeray The Memoirs of Barry Lyndon. Filmările au început în Irlanda cu un buget extravagant. Au fost totuşi nevoiţi să se întoarcă la Londra, după ce echipa de producţie a fost ameninţată de IRA. Această întârziere şi o altă pauză au avut drept rezultat epuizarea psihică a echipei de producţie, trei sute de zile de filmări şi un buget de 11 milioane de dolari. Astfel, în ciuda filmului minunat şi a celor 4 Oscar-uri, producţia s-a dovedit un eşec imens. Studioul ar fi avut nevoie de încasări de 30 milioane de dolari ca afacerea să fie profitabilă, dar nu au strâns nici 10 milioane. Eşecul comercial l-a deprimat pe Kubrick, deşi a câştigat favorurile britanicilor.

Apusul

Kubrick s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de lume, s-a retras în casa lui de la Abbots Mead, dând, astfel, naştere nenumăratelor legende despre excentricitatea lui, despre obsesia lui pentru independenţă şi despre punctualitatea lui (sau mai degrabă despre lipsa acesteia). În 1977 Stephen King, scriitorul care de atunci a cunoscut succesul mondial, era doar la început de carieră. Tocmai terminase cel de-al patrulea roman al său, The Shining. Un director de la Warner i-a trimis romanul lui Kubrick, care s-a arătat foarte interesat. Au început dispute lungi cu King, pe care l-a nemulţumit rezultatul final. Perfecţionismul crescând al lui Kubrick (victimele căruia au fost toate echipele de producţie şi actorii de la Odiseea spaţială încoace) şi utilizarea unei inovaţii tehnologice, Steadicam-ul, au avut drept rezultat un alt film de cult. Au început filmările pe la mijlocul lui 1978 dar în loc de cele 17 săptămâni de filmări, ultimele scene le-au realizat deja în zăpadă. Din cauză că s-a întârziat şi cu editarea filmului acesta a fost prezentat doar în 1980. Ca urmare a ineficienţei noului proces de distribuire a filmului introdus de Warner, producţia a adus încasări de „doar” 31 milioane de dolari. Cu toate acestea Kubrick şi-a dărâmat propriul record în ciuda criticilor majoritar negative.

Stanley Kubrick, Jack Nicholson - The Shining

Succesul financiar a adus cu sine cea mai lungă pauză în activitatea lui Kubrick. Filmările noii sale producţii Full Metal Jacket au început doar în 1985. În ciuda faptului că scenele americane şi vietnameze au fost filmate fără excepţie în studiouri şi locaţii de lângă Londra, prin subiectul filmului Kubrick s-a întors către America – cu toate că s-a inspirat mult din operele lui Jung.

Romanul lui Gustav Harsford, care a stat la baza filmului a fost citit de Kubrick în 1982 şi l-a fascinat imediat prin stilul său simplu. Pelicula care a rezultat a fost una nemiloasă care a distrus definitiv mitul american despre Vietnam. Dacă Warner ar fi ştiut că filmările vor ţine 39 de săptămâni, că va fi nevoie de 300 km de film, va costa 17 milioane de dolari şi va prezentat cu o întârziere de un an, poate s-ar fi gândit de două ori să-l mai finanţeze sau nu. Dar se pare că a meritat. În doar primele 50 de zile de rulare a adus încasări de 38 milioane de dolari.

În urma acestei producţii Kubrick se retrage din nou câţiva ani. S-a ocupat de proiectele sale mai vechi, Napoleon şi A. I. şi a început să filmeze din nou peste zece ani. De mult se pregătea să ecranizeze o nuvelă de Schnitzler, iar Cu ochii larg închişi a reuşit acest lucru. În afară de acest aspect filmul este şi o operă conclusivă: pe de o parte aduce omagiu moştenirii europene, pe de altă parte, cu o mişcare de marketing foarte isteaţă (apariţia soţilor Kidman – Cruise) reuşeşte să satisfacă atât industria cât şi publicul american. Astfel se realizează filmul care încoronează o activitate de o viaţă; un film care în mod paradoxal este obişnuit în opera de viaţă a lui Kubrick prin faptul că este diferit; totodată este neobişnuit pentru opera de viaţă al regizorului pentru că, deşi viziunea kubrickiană se impune, contrar tuturor aşteptărilor spectatorul primeşte o poveste de dragoste. Această peliculă este cântecul lebedei pentru regizorul în vârstă de 74 ani; un regizor al secolului al 20-lea, poate cel mai perfecţionist şi cel mai iscoditor care în acest film îşi neagă toată opera subliniindu-i esenţa. Kubrick a decedat în martie 1999, înainte de prezentarea oficială a filmului.

Stanley Kubrick, Tom Cruise - Cu ochii larg închişi

Pe lângă opera de o viaţă cuprinzând relativ puţine filme, Stanley Kubrick a mai excelat în ceva: a ştiut să-şi menţină echilibrul între America şi Europa în aşa fel încât s-a folosit doar de ce era mai bun din ambele sisteme. A reuşit să trăiască pe spinarea sistemului de nepătruns al studiourilor hollywoodiene câştigând fonduri pentru cele mai grandioase proiecte ale sale fără să devină un pion al studiourilor care să poată fi convocat oricând în filme de calitatea dorită. A rămas un singuratic care retras din această lume şi-a perfecţionat stilul bazat pe propria viziune şi pe propriul sistem de valori. Acest stil care deşi este mult mai flexibil îl face asemănător cu cei mai valoroşi regizori europeni (se respecta reciproc cu Fellini). Nu a fost regizor, a fost autor; nu şi-a regizat doar filmele, le-a născocit, le-a produs supraveghind fiecare pas. A făcut bravadă, ca toţi europenii boemi, dar nu a vrut să semene nici cu ei, mai degrabă s-a afirmat în răspărul diferitelor genuri. Făcea experimente dar niciodată în detrimentul unităţii narative, ci sub învelişul filmului, şi a reuşit să creeze opere fascinante. În afară de Barry Lyndon toate peliculele au adus încasări considerabile, în timp ce pe toate afişele apărea numele lui, nu al actorilor; pentru ca toată lumea să ştie că este filmul lui Stanley Kubrick şi că nimeni altul nu l-ar fi putut face aşa cum este.

Deşi Hollywood nu i-a iertat niciodată că i-a fost infidel – din multele nominalizări la Oscar a primit doar câteva – şi nici Europa nu l-a putut accepta în totalitate, este puţin probabil că ar fi avut regrete. Doar a reuşit să creeze filme de cult care până în ziua de astăzi reprezintă subiectul unor dispute – atât în America cât şi în Europa.

tradus de

Comentează!



antispamgeneraţi un cod nou!


Nu folosi tag-uri HTML: ele vor fi şterse automatic.
Textul poate fi formatat în stil wiki. Ajutor aici.

Filme legate

Jaf la hipodrom (The Killing)

Jaf la hipodrom (The Killing) – Statele Unite ale Americii, crimă, film noir, thriller, 1956. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    9/10
  • Părerea ta?

Lolita

Lolita – Marea Britanie, dramă, film romantic, 1962. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    9/10
  • Părerea ta?

Dr. Strangelove (Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb)

Dr. Strangelove (Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb) – Statele Unite ale Americii, comedie, dramă, science fiction, 1964. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    10/10
  • Părerea cititorilor
    9/10 · 1 părere
  • Părerea ta?

Odiseea spaţială - 2001 (2001: A Space Odyssey)

Odiseea spaţială - 2001 (2001: A Space Odyssey) – Statele Unite ale Americii, film de aventură, film mistic, science fiction, 1968. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    9/10
  • Părerea ta?

Portocala mecanică (A Clockwork Orange)

Portocala mecanică (A Clockwork Orange) – Marea Britanie, crimă, dramă, science fiction, 1971. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    10/10
  • Părerea ta?

Strălucirea (The Shining)

Strălucirea (The Shining) – Marea Britanie–Statele Unite ale Americii, horror, film mistic, thriller, 1980. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    10/10
  • Părerea cititorilor
    10/10 · 1 părere
  • Părerea ta?

Platoşa de metal (Full Metal Jacket)

Platoşa de metal (Full Metal Jacket) – Statele Unite ale Americii, dramă, film de război, 1987. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    9/10
  • Părerea ta?

Cu ochii larg închişi (Eyes Wide Shut)

Cu ochii larg închişi (Eyes Wide Shut) – Statele Unite ale Americii–Marea Britanie, dramă, film mistic, thriller, 1999. Regizor: Stanley Kubrick.

Mă uit pe Istoria Filmului

  • Părerea noastră
    8/10
  • Părerea cititorilor
    10/10 · 1 părere
  • Părerea ta?

Tag-uri

portrete, articol, film

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro