Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

· scris de

Un mediahack deghizat în cyberhack
Sony, Coreea de Nord și Interviul

Ar fi frumos din partea studiourilor Sony Pictures să trimită Coreei de Nord o cutie de bomboane de ciocolată pentru acel atac cibernetic pe care l-ar fi comis răufăcătorii spațiului cibernetic al țării din Asia în legătură cu premiera filmului Interviul (The Interview, r. Evan Goldberg, Seth Rogen): demult nu s-a mai bucurat o producție hollywoodiană de atâta atenție și reclamă gratis în condițiile în care – pe lângă FBI – și președintele SUA s-a simțit nevoit să intervină.

Sony, Coreea de Nord și Interviul

Sony Pictures îşi merită soarta, dacă nici acum nu reuşeşte să profite de pe urma premierei care a provocat anul trecut cele mai mari emoţii, dar şi un mare scandal diplomatic. Interviul a provocat nişte valuri în jurul său de care compania ar putea să beneficieze şi financiar, dacă ar reuși să convingă un producător bun, un scenarist şi un regizor mediocru să prelucreze evenimentele ce au urmat premierei acestei comedii, de altfel destul de slabe.

Bineînţeles nici aşa nu are motive să se plângă în ceea ce priveşte bugetul în prisma criticilor primite de film: în nicio lună după premieră Interviul aproape a reuşit să atingă soldul zero, deşi au început doar vânzările digitale – variantele DVD şi Blu-ray abia urmaseră. În schimb, dacă luăm în considerare nu doar cheltuielile de producţie ce totalizează 44 de milioane de dolari, ci şi cheltuielile, aproape în aceeaşi sumă, de distribuire şi marketing, toate vânzările de discuri vor fi binevenite, mai ales după ce puţine dintre cinematografele americane au îndrăznit să ruleze filmul, iar pe Netflix a fost făcut disponibil abia de la sfârşitul lunii ianuarie.

Şi încă nu am spus nimic despre cheltuielile de reparaţie ale serverelor. Compania a anunţat că atacul cibernetic a cauzat pagube atât de mari, încât datele şi softwarele nu au putut fi recuperate, aşadar raportul de încasări pe trimestrul al treilea din 2014, planificat pe la mijlocul lui februarie a trebuit să fie amânat. Iar dacă e pagubă şi scandal, să fie până la capăt şi unul mare. Imediat după premieră, agenţia unei cântăreţe sud-coreene, Jun Mi De, a anunţat că va da în judecată Sony pentru daune, deoarece compania i-a folosit una dintre melodii fără acordul ei. Conform agenţiei, deşi erau discuţii despre utilizarea melodiei în film, acestea s-au întrerupt, deci Pay Day a fost folosit ilegal în film.

Sony, Coreea de Nord și Interviul

Romanii aceștia proști nu știu de glumă

Evident că anunţarea amânării poate fi înţeleasă ca „păstrarea la căldură”a subiectului, deoarece de la sfârşitul lui decembrie abia dacă au reuşit să iasă cu ceva nou în legătură cu filmul. Teasing-ul planificat pentru începutul filmărilor de anul trecut a fost eficient, mass-media a preluat imediat subiectul ce se promitea interesant, adică doi jurnalişti au posibilitatea să-l intervieveze pe liderul nord-coreean, Kim Djong Un; când CIA prinde de veste, îi convinge, dacă tot se întâlnesc cu el, să-l lichideze.

Dar Phoengyang-ul se pare că nu ştie de glumă, dacă vine vorba de Conducătorul Îndrăgit: au şi luat-o razna, ameninţând cu acte de terorism la adresa Sony, SUA, Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, a cinematografelor şi în general a tuturor, cine îndrăzneşte să difuzeze această „mizerie umană”. Şi din cauză că reputaţia dictatorului este destul de rea în cea mai mare parte a lumii, majoritatea marilor lanţuri de cinematografe s-au şi speriat, aşadar premiera planificată de Crăciun nu a mai avut loc. Acest lucru însă a pus capac şi la Casa Albă; dacă înainte a fost exprimată poziţia unei alte superputeri militare, şi SUA a scos asul din mânecă: însuşi preşedintele Barack Obama a declarat că este inadmisibil ca un „dictator oarecare” să utilizeze cenzura în America. Şi ca să-şi facă simţită mânia, a mai strâns un pic cureaua sancțiunilor față de Phenian, care oricum sunt în vigoare de peste 50 de ani, fapt ce a afectat printre altele serviciul nord-coreean de informații, o firmă ce comercializa arme și alte zece persoane nenominalizate. În mod evident era nevoie pentru acest lucru de un atac cibernetic atât de puternic (după părerea lui Obama „vandalism cibernetic”) încât să doboare întreg sistemul informatic al Sony Pictures și în cursul căruia 100 terabiți de date – corespondență internă, scenarii, filme ce așteaptă să fie lansate și datele personale ale angajaților companiei și a unor staruri de cinema – au ajuns în mâinile hackerilor.

Sony, Coreea de Nord și Interviul

În urma acțiunii guvernului american și cinematografele mai mici s-au liniștit și unele dintre ele au rulat filmul de Crăciun, iar Sony Pictures l-a pus pe internet. Coșmarul hackerilor a devenit realitate: filmul a început să fie distribuit pe internet, în primele 10 ore de la lansare a fost descărcat de 200 000 de ori, după 20 de ore această cifră a fost de 750 000, iar după două zile 1 500 000. Producția a făcut furori și pe YouTube: în doar câteva clipe a ajuns în topul preferințelor, deși trebuia plătit ca să poată fi vizionat.

Dar la început au fost șanse să fie chiar gratuit. Abia că a pornit scandalul, când Paulo Coelho le-a făcut celor de la Sony Pictures o ofertă: el ar cumpăra drepturile distribuirii filmului și l-ar face disponibil gratuit pe torrent, dacă studioul nu ar avea curajul să-l lanseze.

Cine-i hacker-ul mai tare?

Dar de unde a știut Biroul Federal de Investigații (FBI) și Agenția Națională de Securitate (NSA) că Phenian-ul se află în spatele atacului? E adevărat că Coreea de Nord a mai amenințat cu atacuri, dar acest lucru nu dovedește nimic. Ironia situației este că după ce detectivii au anunțat că au dovezi clare că nord-coreenii sunt cei care au pătruns în sistemul companiei americano-japoneze, au fost nevoiți să adauge că demult țin sub observație rețeaua informatică a țării totalitare deoarece au spart-o cu patru ani în urmă. Iar acolo au descoperit un program malefic de distrugere a datelor (malware) care a fost elaborat și utilizat de hackeri nord-coreeni.

Bineînțeles toate acestea nu au convins publicul, și mai puțin pe adepții teoriilor conspiraționiste și pe diferite site-uri au apărut numeroase teorii potrivit cărora Coreea de Nord nu are nicio legătură cu toată afacerea, aceste atacuri au fost comise ori de altcineva ori chiar de America, ca să găsească un motiv pentru încă o sancțiune împotriva Phenianului care în ultima vreme se cam dă mare cu experimentele sale militare. Ba mai mult, există specialiști care susțin că numitul malware este demult disponibil pe net și putea fi folosit de orice hacker.

Evident se pune întrebarea, dacă NSA îi urmărea pe nord-coreeni, cum de nu au știut de atacul ce se pregătea, care conform Times, avea nevoie de pregătiri de mai bine de două luni? Conform raportului agenției de securitate atacurile de până acum nu păreau suspecte, și detectivii au descoperit mai târziu că hackerii au reușit să fure codurile de acces ale unui angajat Sony.

Asta în cazul dacă trebuiau furate. Există o teorie conform căreia un fost angajat Sony s-a răzbunat pe locul său de muncă anterior și cu parolele sale încă valabile avea acces facil în sistem.

Sony, Coreea de Nord și Interviul

Enigma este complicată și mai mult de faptul că după părerea unor specialiști în securitate din dovezile făcute publice nu rezultă că nord-coreenii au comis atacul din noiembrie. Șeful companiei de securitate cibernetică, Sam Glines a declarat pentru CNN că „din dovezile oficiale și altele adunate de noi, este clar că (Coreea de Nord) nu este responsabilă pentru plănuirea și efectuarea atacului împotriva Sony”. Un cercetător de securitate IT independent, Scott Borg, a declarat pentru același canal tv că deși regimul din Phenian are o unitate specializată în război cibernetic, atacul „depășește nivelul de abilitate pe care l-am observat până acum” din partea nord-coreenilor.

Nu este deloc neglijabil faptul că Sony și-a cam adunat dușmani, nu trebuie să mergem până în Coreea de Nord pentru așa ceva. Să luăm de exemplu The Lizard Squad (Grupul Reptilelor) care a pornit atacuri semnificative împotriva mai multor servicii de jocuri, iar de crăciun au paralizat sistemul de console Sony Playstation, distrugând astfel sărbătoarea a zeci de mii de utilizatori.

Faptul că acestea nu sunt contraargumente suficient de convingătoare a fost probabil simțit și de Dennis Rodman care s-a văzut nevoit și el să ia o poziție în legătură cu acest scandal. Rodman, care în ultima vreme este mai cunoscut drept nebunul care se împrietenește cu Kim Jong Un, decât ca jucătorul remarcabil al echipei de baschet Chicago Bulls, a declarat că nu crede că în spatele atacului ar fi Coreea de Nord.

„Dacă nord-coreenii ar fi vrut să spargă orice, înțelege orice, în această lume, ar fi făcut-o cu un film? Câte filme au atacat deja Coreea de Nord? Și nici unul nu a fost spart. Coreea de Nord va sparge o comedie care este într-adevăr un nimic? Nu mi se pare prea plauzibil” – a izbucnit Rodman la Festivalul Sundance pentru The Hollywood Reporter.

Sony, Coreea de Nord și Interviul

Export de film neobișnuit

Chiar dacă argumentarea lui Dennis Rodman ar putea părea logică iar filmul este considerat un nimic și de el, tot nu ar putea să explice de ce se opune regimul cu orice preț ca filmul să pătrundă și în Coreea de Nord. Autoritățile de acolo au avertizat populația din timp: pe aceia asupra cărora va fi găsit filmul îi așteaptă represalii fizice.

Probabil din această cauză lista celor mai vânați oameni de Phenian este condusă de Park Sang-hak, un activist sud-coreean, care plănuiește să trimită vecinilor din nord o sută de mii de copii ale filmului pe DVD-uri sau alte medii de stocare cu ajutorul baloanelor. Problema este că nici așa nu este sigur că cei care găsesc filmele le vor și putea vedea, pentru că sunt ușor de găsit: în Coreea de Nord cumpărarea unui calculator trebuie avizat de autorități și DVD playere nici nu se găsesc.

Sang-hak totuși și-a luat planul în serios pentru că, împreună cu refugiați nord-coreeni au trimis peste graniță niște baloane pline cu peste o sută de mii de lozinci anti-Phenian. Acțiunii li s-au alăturat și niște activiști americani din orașul de frontieră Padju, la nord de Seul. Sang-hak a zis că intenționat nu a pus DVD-uri cu filmul, acest lucru vrea să-l facă în martie, pentru că, conform calculelor lui, atunci direcția vânturilor va fi mai potrivită.

Szang-hak léggömbjei

E prea mult ca Phenianul să stea inert timp de două luni. Dacă au aflat că filmul este disponibil în Cambogia, țară prietenă, au trimis rapid o scrisoare ministrului de informații de acolo, Khieu Kanharith ca să interzică distribuirea filmul pentru a păstra „relația bună dintre cele două țări”. Nu există rapoarte privind reacția Cambogiei, cât de mult ține la prietenia cu Coreea de Nord și dacă le-a urmat sfatul.

Este însă foarte probabil că tot circul din jurul filmului Interviul nu s-a încheiat încă și că vom revedea la un moment dat tot scandalul. Based on a true story.

tradus de

Comentează!



antispamgeneraţi un cod nou!


Nu folosi tag-uri HTML: ele vor fi şterse automatic.
Textul poate fi formatat în stil wiki. Ajutor aici.

Articole similare

Cui i se adresează filmul Din grozăviile lumii (Világrém)? - Un film dintr-o campanie pentru sănătate de la începutul secolului XX.

Cui i se adresează filmul Din grozăviile lumii (Világrém)? – Un film dintr-o campanie pentru sănătate de la începutul secolului XX.

Acest text încearcă să dezvăluie, în mod special, legăturile filmului Din grozăviile lumii, realizat la începutul anilor ’20 de Fabrica de Film Transylvania, cu contextul în care s-a născut acest film şi care au fost firele prin care acţiunea filmului şi personajele se leagă de intenţiile beneficiarului. Deci, de această dată, nu dorim să vorbim despre film, ca creaţie artistică, ci ca film de campanie.

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro