Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

· scris de

O capsulă a timpului
Studioul Barrandov din Praga

Însuși orașul Praga este ca un decor uriaș de film: pe străzi, în piețe, pe poduri, în fața Hradjinului omul este cuprins de un sentiment de miraj, parcă ar fi parte a unei vrăjeli și ar fi capabil să treacă prin spațiu si timp. Ceva asemănător trebuie să fi simțit și aceia care au venit de prin toate colțurile lumii ca să filmeze în fața acestor decoruri vii și în studioul Barrandov, legendarul studio de la marginea orașului fondat de Miloš Havel, unchiul lui Václav Havel.

Compania domnului Pech, Kinema, în 1912 a dat faliment și a intrat în posesia omului de afaceri de succes, Vacslav Havel. El a redenumit-o Lucerna Film, care în timpul războiului a făcut filme patriotice și comedii. Membri familiei Havel erau întreprinzători de mai multe generații: bogatul și influentul Vacslav era, printre altele și directorul Teatrului Național Ceh. Întreprinzătorul perspicace și-a dat seama că Praga, în creșterea ei dinamică, avea nevoie de un centru cultural modern. Astfel a fost construit înainte și în timpul Primului Război Mondial, Centrul Lucerna – și să nu vă gândiți la planta furajeră, ci la cuvântul lanternă: aceasta este semnificația cuvântului în cehă. În complexul situat în piața Wenceslav, pe lângă cinematograf au apărut și o sală de bal și mai multe restaurante, teatre, baruri de noapte și mai multe apartamente. Afacerea a devenit de succes în Praga, care a devenit capitala Cehoslovaciei.

Fiul lui Vacslav, Miloš, care nu a fost mai puțin perspicace decât tatăl său și care la vârsta de 18 ani conducea deja cinematograful din Centrul Lucerna, cu câțiva ani mai târziu a început o afacere nouă: în partea de sud a orașului, în sectorul al 5-lea a dezvoltat un întreg cartier cu fratele său mai mic, Václav – tatăl lui Václav Havel, președintele de mai târziu al Cehiei – cartier pe care l-au botezat după Joachim Barrande, geograful francez care înainte a făcut cercetări acolo.

Václav Havel, seniorul, își amintea: „După război am fost în Berkeley, într-o suburbie extraordinar de frumoasă, unde nu trăiau doar profesorii de la University of California, ci și câțiva dintre cei mai bogați oameni ai Statelor Unite – atunci, în 1924 mi s-a înfiripat ideea de a crea cartierul Barrandov.” Ca cele mai multe afaceri ale familiei, și aceasta a fost de succes: s-au construit pe rând vilele moderne, Terasa Barrandov – concepută după modelul Cliff House, de pe malul oceanului din San Francisco – care a fost în același timp belvedere și restaurant de lux – și centrul cartierului: Studioul Barrandov.

Autobuzul ce se duce la studio are ruta printre vilele cu acoperiș plat construite în anii 1930 în cartierul de sud al Pragăi, apoi apare blocul alb al studioului, tot cu acoperișul plat, la mijloc cu un turn grațios. Piatra de temelie s-a pus în 1931 și primul film a fost turnat în 1933. La ora aceea era cel mai bun studio al continentului – cei care lucrau în complexul ce îți aducea aminte de America, dotat cu cea mai modernă tehnologie, aveau într-adevăr impresia că sunt în California. Miloš Havel nu a fost doar fondator de studio, a fost și producător de filme: dintre cele mai bune filme ale producției cehoslovace din perioada interbelică – cele mai multe, asemenea celorlalte din Europa Centrală, nu sunt cunoscute în afara granițelor țării – câteva au fost produse de el.

Înflorirea a fost stopată de invazia nazistă. A fost înființat Pragfilm, care sub îndrumarea eficientă al lui Goebbels, ministrul de propagandă, a produs romanțe de efect, drame populare și filme de propagandă brutale. Germanii au construit și alte trei studiouri noi. Au fost produse mai mult de 80 de filme aici – printre care și câteva secvențe din filmul notoriu al lui Veit Harlan, Jud Süss au fost filmate la Praga. Echipele de filmare germane au lucrat în hinterlandul sigur chiar până în ultimele zile ale războiului.

Naziștii au fost schimbați de sovietici – fabrica de filme a ajuns în mâinile statului, iar Miloš Havel, care după o pauză impusă de șase ani a sperat că va putea lucra din nou, a ajuns dat afară. Cehoslovacia comunistă nu avea nevoie de omul de afaceri declarat burghez. Dar producția de filme nu s-a oprit: studioul naționalizat a produs pe bandă rulantă comedii, povești, drame romantice și istorice – cele mai multe, cu excepția unor povești, nu sunt cunoscute în afara țării. În schimb, creatorii noului val au devenit cunoscuți în întreaga lume: Miloš Forman, Věra Chytilová, Jiří Menzel, Pavel Juráček, Jan Němec, Evald Schorm au filmat aici și au trasat hotarele Cehoslovaciei pe harta filmelor. Începând cu 1965 aproape în fiecare an a fost film cehoslovac printre nominalizații la Oscar: filmul lui Ján Kadár și al lui Elmar Klos Prăvălie pe promenadă (Obchod na korze) a și câștigat premiul, la fel și filmul lui Jiří Menzel din 1967, Trenuri bine păzite (Ostře sledované vlaky). Miloš Forman a fost nominalizat chiar de două ori: în 1966 pentru filmul Pentru dragostea unei blonde (Lásky jedné plavovlásky) și în 1968 pentru Balul pompierilor (Horí, má panenko!) – mare parte a celor patru filme a fost filmată la Barrandov. Forman nu s-a mai întors în Cehoslovacia după înăbușirea Primăverii de la Praga, doar în 1984, ca cetățean american, să filmeze pelicula Amadeus în producție hollywoodiană, care într-un anume sens poate fi considerat cel mai de succes film ceh. Din cele opt premii Oscar trei au fost câștigate de artiști cehi: Karel Cerný pentru cel mai bun designer de decor, Theodor Pistek pentru cele mai bune costume și Forman pentru cel mai bun regizor (Miroslav Ondricek a fost nominalizat pentru cel mai bun cameraman). În studioul Barrandov și în ziua de azi sunt cu mândrie păstrate scaunele, mesele, măștile, paltoanele și pălăriile utilizate în film. Amadeus nu a fost doar succesul artiștilor filmului ceh, ci a întregii industrii a filmului. Studioul Barrandov a avut și el partea de glorie: Barbra Streisand și-a filmat aici debutul regizoral, Yentl, și studioul a fost chiar și înainte de căderea cortinei de fier un loc preferat de producătorii americani. Dar a lucrat la Barrandov și rusul Serghei Bondarciuk, care și-a construit decorurile monumentale pentru filmul Boris Godunov în studiourile construite de germani.

1989 a adus președinția lui Václav Havel și privatizarea studioului. Acțiunile nu au fost câștigate până la urmă de familia Havel, dar au devenit din proprietarii restaurantului de lux, Terasa Barrandov. În studioul din nou în mâini private începând cu anii 1990 s-au perindat nenumărați regizori americani, unul după altul. Europa Centrală a devenit un loc îndrăgit pentru filmări – doar Budapesta îi făcea concurență Pragăi în această regiune, dar capitala cehă avea o poziție mai bună până la construirea marilor studiouri din Ungaria.

Aici au fost filmate nu doar producții ca Mission: ImpossibleMoștenirea lui Bourne, Blade, Hellboy sau Casino Royale, nu doar Tom Cruise, Matt Damon, Wesley Snipes, Hugh Jackman și Daniel Craig, ci și Nikita Mihalkov. Alexsandr Sokurov și Emir Kusturica: decorurile pentru Bărbierul din Siberia, Faust, premiat la Veneția cu Leul de Aur și Underground, premiat la Cannes cu Palme d'Or, au fost construite în studioul numărul trei – scândurile uzate ar putea să ne povestească despre nenumărate momente importante din istoria filmului. Vestul și Estul s-au întâlnit în centrul Europei, ruși și americani, francezi și scandinavi, italieni și coreeni au filmat la Barrandov – și bineînțeles și prin decoruri naturale, în centrul minunat renovat al Pragăi.

Studioul între timp s-a extins la dimensiunile unui oraș mai mic, cu un depozit de costume cu peste 300 000 (!) de costume, nenumărate pălării, ochelari, bărbi false și mii și mii de alte accesorii, cu o recuzită ce umple mai multe clădiri cu mai multe etaje, unde o găsim pe Mona Lisa al lui Leonardo și pe Venus al lui Botticelli – bineînțeles în copie – ca și potretele Țarului Nicolae și ale lui Franz Josef, Stalin, Hitler și a altor politicieni, mobilier în stil rococo și baroc, oglinzi și statui – iar străzile dintre clădiri au fost denumite după Forman, Menzel și alți predecesori de seamă. Barrandov a devenit o legendă, unde în ultima vreme a filmat Lasse Hallström, Agnieszka Holland, Roman Polanski și Susanne Bier – nemaivorbind despre Jan Sverák, și el premiat cu Oscar. Studioul este ca o capsulă a timpului, unde se găsește aproape tot ce omul a creat până acum – scenă gigantică și recuzită gigantică, care, dacă sunt puse în mișcare de mâini pricepute, pot aduce la viață magia imaginii în mișcare. Să pășești prin spațiu și timp, să aduci la viață destine – toate acestea s-au întâmplat deja de câteva ori în fabrica de filme, unde totul deservește acest scop. Clădirile păstrează trecutul, dar Studioul Barrandov nu este un muzeu, ci este o instituție chiar foarte reală și vie: miracolul se poate întâmpla oricând, din nou.  

tradus de

Comentează!



antispamgeneraţi un cod nou!


Nu folosi tag-uri HTML: ele vor fi şterse automatic.
Textul poate fi formatat în stil wiki. Ajutor aici.

Articole similare

Halas & Batchelor Cartoon Films - Scurtmetrajul – între comercial și independent

Halas & Batchelor Cartoon Films – Scurtmetrajul – între comercial și independent

După cum menţionam în prima parte, succesul Fermei Animalelor propulsează numele Halas & Batchelor la nivel mondial. Studioul, al cărui număr de angajaţi ajunsese la circa o sută în timpul producţiei lungmetrajului, devine asaltat acum (1954–55) de o mulţime de oferte de a produce seriale, filme educaţionale sau de informare a publicului. Astfel, John şi Joy se văd nevoiţi să amâne (şi ulterior să renunţe) la alte potenţiale proiecte de lungmetraj – cum ar fi o adaptare după Visul unei nopţi de vară, proiect realizat în Cehia în 1959 de Trnka) în favoarea altor filme publicitare pentru companii ca Esso, Philips, Seagram sau Monsanto.

Tag-uri

studiouri legendare, barrandov, praga, cehoslovacia, articol, film

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro