Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

· scris de

Halas & Batchelor Cartoon Films
Începuturile şi Ferma Animalelor

Studioul înfiinţat de John Halas şi soţia lui, Joy Batchelor, în 1940 a avut o activitate intensă în cei peste cincizeci de ani de existenţă, producând o mare varietate de filme de animaţie, de scurt sau lung metraj, de la filme pentru copii şi educaţionale, la documentare şi filme de propagandă, de la clipuri pubicitare şi seriale TV la filme de autor şi experimentale. Indiferent de diversele teme şi tehniciabordate de-a lungul istoriei studioului, producţiile Halas & Batchelor sunt caracterizate prin inovaţie tehnică şi flexibilitate stilistică.

Cei doi deschizători de drumuri pavează calea spre progres în animaţia britanică prin filme ca Omul muzical (Music Man, 1938) – prima animaţie britanică relizată în Tehnicolor, Bufniţa şi pisica (The Owl and the Pussycat, 1952) – prima animaţie britanică stereoscopică (3D), Dilema (Dilemma, 1981) – prima animaţie realizată integral digital sau Autobahn (1979) – unul dintre primele filme special produse pentru videodisc.

Născut în 1912, regizorul de origine ungară John Halas studiază pictura la Budapesta şi învaţă să animeze sub tutela lui George Pal (renumit animator de păpuşi din lemn care avea să ajungă mai târziu la Hollywood). Halas înfiinţează iniţial, împreună cu doi foşti colegi, un studio mic de animaţie în Budapesta. Ulterior, i se oferă oportunitatea de a lucra într-un studio de animaţie la Londra. În căutarea sa în a angaja personal pentru Omul muzical, o cunoaşte pe Joy Batchelor (n. 1914), care avea deja experienţă ca ilustratoare şi animatoare. John o angajează pe loc. Cei doi locuiesc o vreme în Ungaria, unde continuă să lucreze la film, dar la scurt timp, cuplul se mută înapoi la Londra din cauza războiului care se apropia. Omul muzical a fost proiectat de câteva ori, dispărând încet din peisajul filmului de animaţie de atunci, care cerea, mai nou, filme instrucţionale şi informative pentru vreme de război. Cei doi îşi înfiinţează propriul studio de animaţie în 1940 şi unul dintre cele mai longevive studiouri şi parteneriate din istoria animaţiei primeşte numele de Halas & Batchelor Cartoon Films.

John şi Joy se căsătoresc în acelaşi an. În ciuda faptului că Halas nu vorbea la început foarte bine limba engleză, el era mai curând omul de afaceri şi liderul companiei, în timp ce Joy preluase neoficial partea artistică, creativă a firmei. De-a lungul timpului, Joy a scris sute de scenarii şi a contribuit la producerea şi animarea majorităţii producţiilor marca Halas & Batchelor. Chiar dacă în anii ulteriori nu s-a mai implicat atât de mult în mersul companiei, Joy avea întotdeauna un cuvânt de zis pe partea de concept, poveste, storyboard etc. a producţiilor Halas & Batchelor. Din păcate, ea rămâne deseori necreditată pe genericele filmelor, deşi deţinea o poziţie egal importantă cu cea a lui Halas. În ciuda inegalităţii dintre sexe pe piaţa muncii de atunci (şi din zilele de astăzi, drept spus), Joy Batchelor a reuşit se perfecţioneze în arta filmului de animaţie şi să se menţină pe un post considerat atunci „pentru bărbaţi”. Majoritatea femeilor din industria animaţiei lucrau atunci în departamentul de „ink and paint”, deci rolul lor era de a desena contururile personajelor şi de a picta totul „pe curat”, fără a avea mare legătură cu partea de animaţie sau design de personaj. Iar asta se întâmpla cu neruşinare în orice studio (mai ales la Walt Disney), aşa că prezenţa şi influenţa femimină a lui Joy Batchelor la Halas & Batchelor a fost crucială în existenţa studioului.

În primii ani de existenţă, studioul a produs nenumărate filme pentru Ministerul Informaţiei din Marea Britanie. Unul dintre puţinele disponibile online, este Parada coşului de gunoi (Dustbin Parade, 1942), scurt metraj instrucţional despre sortarea gunoiului pe timp de război. Câteva obiecte aruncate pe geam spre o pisică enervantă, ajung în stradă, devin animate şi se duc la centrul de recrutare pentru materiale reciclabile. De aici, ele sunt trimise mai departe într-o fabrică de armament, unde sunt prelucrate în uniforme şi obuze. Când stocul de oase este epuizat, întrega producţie este nevoită să se oprească. Dar personajul nostru principal – osul – pleacă în căutare de întăriri pentru a continua procesul de fabricaţie. Scurt metrajul păstreză în mare parte amprenta stilistică a animaţiei americane de atunci, va dura puţin până când filmele marca H&B încep să încorporeze şi elemente est-europene de design sau încep să meargă chiar în direcţia UPA. Cu toate acestea, linia fluidă şi rotunjită a lui Joy Batchelor este foarte prezentă şi aici, îndeosebi la personajul feminin. Filmul vine cu soluţii creative în explicarea procesului de reciclare şi a beneficiilor aduse prin simpla sortare a gunoiului. Chiar dacă partea pozitivă a mesajului (de a recicla) are în final un scop negativ (de a merge la război, chiar dacă împotriva Germaniei naziste), filmul pune accent pe partea practică a lucrurilor şi transmite un mesaj menit să ţină moralul cetăţenilor şi soldaţilor ridicat pe timp de război.

Dintre cele 2000 de filme produse în total la Halas & Batchelor, cel mai cunoscut la nivel mondial este Ferma Animalelor (Animal Farm, 1954), ecranizare după romanul omonim scris de George Orwell, considerată şi cea mai bună adaptare cinematografică, în ciuda discuţiilor legate definalul filmului1.

Lumea alegorică a lui Orwell era perfectă, prin natura subiectului, pentru animaţie: „Halas şi Batchelor erau conştienţi că utilizau limbajul specific al animaţiei într-o manieră diferită de modelul dominant din SUA şi au direcţionat publicul spre a lua în considerare atât felul în care animaţia funcţiona ca vehicul pentru întrebări metafizice, cât şi modul în care animalele trăiau şi sufereau – preocupare pe care o avea însuşi Orwell.”2 Fiind printre primii care abordează atât de serios animalele animate, cei doi autori caută soluţiile cele mai bune pentru a transmite mesajul politic al filmului. Astfel, anatomiile personajelor sunt desenate cu aceeaşi fidelitate cu care se şi mişcă în decorurile realiste, amintind de rigurozitatea disneyană de a reprezenta lumea. În schimb, chipurile oamenilor şi ale animalelor sunt deopotrivă caricaturizate, expresivitatea celor din urmă fiind accentuată de gesturile umane pe care le imită. Matyas Seiber compune coloana muzicală şi astfel, împreună cu talentul lui Maurice Denham, responsabil pentru vocile animalelor, este ilustrat unul dintre cele mai memorabile momente din Ferma Animalelor: în timp ce  toate obiectele care le aduc aminte de fermierul Jones ard, animalele strânse în cerc în jurul focului cântă la unison imnul libertăţii proaspăt căpătate, iar flăcările regimului trecut se ridică spre cerul nopţii.

Demersul autorilor de a compune un imn care să fie cântat prin sunete animale fără să îşi piardă din solemnitate este o realizare greu de atins şi în ziua de azi. De altfel, pe parcursul întregului film sunt folosite sunetele caracteristice fiecărui animal, singurele personaje care folosesc limbajul uman fiind liderii porci. Animatorii au avut o misiune grea în a empatiza cu animalele. Spre exemplu, Batchelor recunoaşte că „scena dintre Benjamin şi Boxer3 în care Boxer e rănit a fost foarte dificilă pentru că era extrem de emoţionantă şi ne puteam folosi numai de desene, fără ajutor de la actori. Trebuia să fie condusă cu mare atenţie pentru a evita trecerea de la tragic la tragicomedie”4.

În ciuda demersurilor liderului porc Snowball (Trotski) de a educa masele, celelalte personaje se comportă în continuare ca nişte animale. Iar când el dispare între colţii ucigaşi ai câinilor crescuţi de mici de Napoleon (Stalin), ele revin la condiţia de forţă de muncă, fiind exploatate mai mult decât înainte. Lozinca „Patru picioare – bune, două picioare – rele” („Four legs good, two legs bad”) devine o amintire la finalul filmului, când ni se prezintă evoluţia fermei animalelor după mai mulţi ani: porcii au învăţat să meargă pe două picioare (şi chiar au postură umană) şi ultima dintre legile democratice care rămăsese nemodificată – „Toate animalele sunt egale” devine „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele”. Măgarul Benjamin, care îşi pierduse cel mai bun prieten din cauza sistemului politic intaurat de porci, realizează că liderii de acum sunt mult mai răi decât înainte – vede cum feţele lor se transformă în chipul fermierului Jones. Filmul se încheie cu scena brutală a omorârii liderilor porci de către animalele oprimate. Ferma Animalelor rămâne cea mai cunoscută producţie marca Halas & Batchelor şi este primul film britanic de lungemtraj animat integral.

Paul Wells, care teoretizează mecanismului de funcţionare a antropomorfismului în filmul animat, utilizează ca suport Ferma Animalelor pentru a exemplifica animalele politice: „Perspectiva umanului-critic, la nivel politic, este interesată, în special, de respingerea brutalităţii şi a exploatării caracteristice regimurilor totalitare şi, totodată, de dezbateri legate de tratarea animalelor şi a bunăstării animalelor. În cele din urmă, uman-animalitatea din film face o paralelă între construcţia ierarhică a animalelor din contextul domesticat al fermei şi ierarhiile politice inerente în cadrul formelor de guvernământ ale Rusiei revoluţionare – metafora originală a lui Orwell.”5

După succesul generat de Ferma Animalelor, studioul Halas & Batchelor devine cunoscut şi recunoscut în mediu animţiei. Cei doi animatori crează un mediu propice pentru mulţi alţi tineri animatori britanici care au ocazia să-şi dezvolte talentul aici.


1 Filmul a fost finaţat de CIA, fapt care a născut numeroase polemici legate de implicările morale ale artei anti-comuniste sprijinite de Hollywood.

2 WELLS, Paul – The Animated Bestiary (pag. 57)

3 (n.a.) Măgarul Benjamin şi calul Boxer sunt prezentaţi ca fiind prieteni de nedespărţit la începutul filmului. În secvenţa la care se face referire, Boxer este rănit grav în timp ce lucrează la construcţia morii, iar Benjamin nu reuşeşte să împiedice accidentul.

4 JENKINS 1955, pag. 70

5 WELLS, Paul – The Animated Bestiary (pag. 58)


Referinţe:

Comentează!



antispamgeneraţi un cod nou!


Nu folosi tag-uri HTML: ele vor fi şterse automatic.
Textul poate fi formatat în stil wiki. Ajutor aici.

Articole similare

Halas & Batchelor Cartoon Films - Scurtmetrajul – între comercial și independent

Halas & Batchelor Cartoon Films – Scurtmetrajul – între comercial și independent

După cum menţionam în prima parte, succesul Fermei Animalelor propulsează numele Halas & Batchelor la nivel mondial. Studioul, al cărui număr de angajaţi ajunsese la circa o sută în timpul producţiei lungmetrajului, devine asaltat acum (1954–55) de o mulţime de oferte de a produce seriale, filme educaţionale sau de informare a publicului. Astfel, John şi Joy se văd nevoiţi să amâne (şi ulterior să renunţe) la alte potenţiale proiecte de lungmetraj – cum ar fi o adaptare după Visul unei nopţi de vară, proiect realizat în Cehia în 1959 de Trnka) în favoarea altor filme publicitare pentru companii ca Esso, Philips, Seagram sau Monsanto.

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro