Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

· scris de

Halas & Batchelor Cartoon Films
Scurtmetrajul – între comercial și independent

După cum menţionam în prima parte, succesul Fermei Animalelor propulsează numele Halas & Batchelor la nivel mondial. Studioul, al cărui număr de angajaţi ajunsese la circa o sută în timpul producţiei lungmetrajului, devine asaltat acum (1954–55) de o mulţime de oferte de a produce seriale, filme educaţionale sau de informare a publicului. Astfel, John şi Joy se văd nevoiţi să amâne (şi ulterior să renunţe) la alte potenţiale proiecte de lungmetraj – cum ar fi o adaptare după Visul unei nopţi de vară, proiect realizat în Cehia în 1959 de Trnka) în favoarea altor filme publicitare pentru companii ca Esso, Philips, Seagram sau Monsanto.

În paralel, odată cu apariţia şi dezvoltarea televiziunii, Halas & Batchelor încep să se specializeze în producţia de seriale, unul dintre primele fiind „Foo-Foo” (1960). Principala caracteristică a filmelor produse de Halas & Batchelor în anii 60 este simplitatea designului de personaj şi a fundalurilor. Peste ocean, studioul UPA (United Productions of America) implementase deja animaţia limitată ca tehnică standard pentru producţii publicitare sau de seriale TV: prin reducerea elementelor animate, introducerea fundalurilor în loop și limitarea paletelor de culori se minimizează costurile de producție. Putem presupune că şi Halas & Batchelor se lasă influențați de stilul UPA – fiica lor, Vivien Halas, povestește de exemplu cum a crescut uitându-se la animații marca UPA, nu Disney. Spre deosebire de studioul American însă, calitatea animaţiei nu este neglijată în favoarea grăbirii procesului de producţie, Halas & Batchelor prețuind fluiditatea animaţiei de personaj în filmele lor.

Unul din primele personaje emblematice dezvoltate de H&B este Charley. Creat de Joy Batchelor, Charley este eroul unei serii de șapte episoade comandată de guvernul britanic pentru a comunica informații importante despre reformele legislative implementate de Partidul Laburist după război. Fiecare episod are un narator, care îl invită pe Charley, reprezentant tipic al clasei mijlocie, să își pună întrebări despre cum funcționează de exemplu, sistemul medical, cel educativ etc. El îl pune în temă cu noile schimbări și avantajele de care Charley poate beneficia pe termen lung.

În Charley în oraşul nou (Charlie in New Town, 1948), ni se aduc la cunoștință noi metode de planificare urbană, de exemplu. Văzut acum, scurtmetrajul ridică în continuare probleme cu care foarte multe orașe încă se confruntă. Muzica este compusă de Mátyás Seiber, care reușește întotdeauna să producă melodii simple și antrenante, care te prind ca un jingle.

Pe lângă proiectele comerciale, Halas & Batchelor au reușit să producă și scurtmetraje artistice, de sine-stătătoare, unul dintre ele fiind abstractul Pânza magică (The Magic Canvas, 1948), regizat de John Halas. Filmul este un experiment audio-vizual de aproape zece minute, în care este explorată tema libertății umane. Seiber compune o coloană sonoră pentru flaut, trompetă și quartet, la fel de abstractă și liberă în formă ca partea vizuală concepută de Halas în colaborare cu regizorul de origine ungară Peter Foldes.

Un alt experiment interesant este scurtmetrajul Galionul (The Figurehead, 1953), regizat de Allan Crick, unul din animatorii de bază ai studioului după război. Crick fusese ofițer în Marina Regală Britanică și începuse colaborarea cu Halas & Batchelor în cadrul filmului instrucțional Manevrarea navelor (Handling Ships, 1944), primul film animat de lungmetraj britanic (70 min), realizat în stop-motion.

Pentru Galionul, Crick experimentează cu „o tehnică bazată pe folosirea de benzi de celuloid și de ecrane și filtre de polarizare”1, obținând un efect numit de Halas „a desena și picta cu lumină”. Realizat în stop-motion, scurtmetrajul iese în evidență tocmai prin lipsa de animație propriu-zisă: personajele sunt figurine din lemn pictate cu acril și luminate prin diverse filtre colorate. Tehnica încercată aici se potrivește perfect cu povestea aleasă, încă o dovadă de înțelegere profundă a ceea ce mediul animației poate însemna. Adaptat după o poezie de Crosbie Garstin, filmul relatează povestea de dragoste dintre o sirenă și un galion suspendat la prora unui vas.

Demersurile artistice și tehnice ale lui John Halas și Joy Batchelor se concentrau, așadar, în crearea de filme animate care să facă lumea un loc mai bun. Cuplul credea ferm în putearea filmului de animație de a explica concepte complicate, de a răspunde la nevoile „clientului”, de a impresiona visual și auditiv, de a distra (entertain, mai bine spus) și nu în ultimul rând, de a povoca și ridica dileme morale actuale.

Automania 2000 (1963) este un film născut tocmai din încercarea de a răspunde la una din aceste întrebări majore: în ce direcție ne îndreptăm? Cu un scenariu scris de Joy Batchelor, regizat de John Halas și animat de Harold Whitaker (figură emblematică a studioului) Automania 2000 este primul scurtmetraj britanic nominalizat la Oscar și cel mai premiat film marca Halas & Batchelor. Filmul combină animația clasică desenată cu cea cut-out (decupaje), într-un stil vizual foarte stilizat și ușor copilăresc, imaginând un viitor nu foarte îndepărtat în care civilizația umană devine atât de avansată tehnic încât ajunge să se autodistrugă. Scurtmetrajul începe pe un ton vesel, elogiativ la adresa eforturilor oamenilor de știință de a îmbunătății condițiile de trai pentru întreaga umanitate. Ne dăm în scurt timp seama, însă, că toate progresele tehnice ridică dileme și mai mari, împingând oamenii la un consumerism excesiv, cumpărând mașini din ce în ce mai mari, în care ajung să fie nevoiți să locuiască. Binențeles că pentru orice problemă, știința are o soluție... până în momentul în care ultima soluție posibilă devine chiar ultima.

Întrebarea (The Question, 1967), regizat de John Halas, este un exemplu asemănător, atât ca temă, cât și ca abordare vizuală. Protagonistul se plimbă cu un semn de întrebare în căutarea unui răspuns. El întâlnește pe rând alte personaje reprezentative pentru domeniile lor – un lider spiritual, un lider politic, un artist, un om de știință, un bancher, un psiholog și un ofițer – fiecare oferind o soluție corespunzătoare valorilor personale. Concepte dificile sunt explicate scurt, direct și cu umor, fără a folosi dialog sau narator. Unele personaje vorbesc prin muzică (compusă de Jack King), altele prin efecte sonore (foley), doar liderii politici folosindu-se de limbă și limbaj în monologuri interminabile propagandiste (avem un sneak-peak și cu Ceaușescu aici). Scurtmetrajul este presărat cu acțiuni amuzante, realizabile exclusiv prin animție. Unul din momentele mele preferate este atunci când bancherul mulge simbolul dolarului, din care ies bancnote. Spre deosebire de Automania 2000, Întrebarea are un happy end și un caracter satiric relativ lejer, protagonistul nostru respingând rapid soluțiile propuse de celelalte pesonaje, mergând mai departe în căutarea fericirii.

În paralel cu producția de proiecte originale independente, activitatea studioului Halas & Batchelor se concentrează pe filmul educațional în anii 60. În această perioadă se înființează Centrul pentru Film Educațional (Educational Film Center – EFC), organizație a cărui interes principal era producerea de filmulețe mute, pe film de 8mm, cu rol de suport vizual pentru profesori în cadrul orelor de curs. Astfel, între 1961 și 1969, cu sprijin financiar din partea Technicolor (care comercializau proiectoarele de 8mm în școli) și a editurilor Macmillan și Longmans, EFC finanțează circa 200 de filme marca Halas & Batchelor. Sub regia lui Brian Borthwick, filmulețele erau gândite să meargă în loop, servind ca material didactic pentru biologie, matematică sau științe aplicate.

În același context, John Halas începe să exploreze noi direcții tehnice, devenind unul dintre pionierii animației pe calculator, încă din stadiile incipiente de dezvoltare ale informaticii (își scrie propriul limbaj de programare, de exemplu, numit HALAB). Odată îmblânzit, calculatorul avea să reducă cosurile de producție, dar să și mărească posibilitățile regizorului de a se exprima în limbajul precis al graficii pe calculator.

Un exemplu pertinent în acest sens este scurtmetrajul Dilema (Dilemma, 1981), regizat de Halas și conceput grafic de Janos Kass. Cu o coloană sonoră extrem de futuristă la acel moment – sintetizatorul intra în perioada lui de glorie – filmul ilustrează evoluția intelectului uman în contextul progresului rapid al tehnologiei. Problema ridicată aici – în ce scopuri și cu ce intenții se aplică noile tehnologii: pentru a face bine (artă) sau rău (război)? – prevede un viitor sumbru pentru umanitate, dacă nu se va ține cont de greșelile din trecut.

Aceeași temă dificilă a războiului este explorată ulterior și în scurtmetrajul Jucători (Players, 1983). În acest caz, însă, muzica mult prea sintetizată (și un pic reggae?!?) nu se potrivește cu stilul vizual al filmului desenat clasic și cu ceea ce vedem că se întâmplă pe ecran. Filmul are totuși elemente foarte interesante de narațiune prin animație: un meci de tenis între doi adversari escalează rapid, devenind un câmp de luptă. Pe generic, Halas apare ca regizor și producător, iar Peter Sis este storyboarder, designer și asistent de regie, ceea ce mă duce cu gândul din nou la faptul că mai sunt încă multe nume puțin cunoscute cărora nu li s-a dat, poate, destul credit la vremea respectivă.

Însă asta și alte dedesubturi ale istoriei Halas & Batchelor sunt povești care au devenit doar în ultimii ani cunoscute, datorită eforturilor fiicei celor doi, Vivien Halas. Ea se ocupă de moștenirea lăsată de părinții ei, de digitalizarea și distribuirea unei impresionante colecții de filme produse de studio (The Halas & Batchelor Short Film Collection), de coordonarea unei cărți dedicate exclusiv mamei ei (A Moving Image – Joy Batchelor 1914–91 – Artist, Writer and Animator), de publicarea online a unui blog extrem de informativ, sărbătorind 75 de ani de la înființarea studioului anul trecut, în 2015...

Vivien Halas continuă să sape în istoria studioului, căutând să aducă la lumină o parte din oamenii care au făcut Halas & Batchelor unul dintre cele mai prolifice studiouri din istoria animației, până la închiderea lui în 1995, odată cu moartea lui John Halas.

 

Referințe

Linkuri:

Cărți:

  • Roger Manvell: The Technique of Film Animation – John Halas. Hastings House, 1973
  • Jill Nelmes, Jule Selbo: Women Screenwriters: An International Guide. Editura Springer, 2015

1 The Technique of Film Animation - John Halas, Roger Manvell (Hastings House, 1973)

Comentează!



antispamgeneraţi un cod nou!


Nu folosi tag-uri HTML: ele vor fi şterse automatic.
Textul poate fi formatat în stil wiki. Ajutor aici.

Articole similare

Halas & Batchelor Cartoon Films - Începuturile şi Ferma Animalelor

Halas & Batchelor Cartoon Films – Începuturile şi Ferma Animalelor

Studioul înfiinţat de John Halas şi soţia lui, Joy Batchelor, în 1940 a avut o activitate intensă în cei peste cincizeci de ani de existenţă, producând o mare varietate de filme de animaţie, de scurt sau lung metraj, de la filme pentru copii şi educaţionale, la documentare şi filme de propagandă, de la clipuri pubicitare şi seriale TV la filme de autor şi experimentale. Indiferent de diversele teme şi tehniciabordate de-a lungul istoriei studioului, producţiile Halas & Batchelor sunt caracterizate prin inovaţie tehnică şi flexibilitate stilistică.

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro