Dosar

Selecţionat, cu primul său lungmetraj, Out, în secţiunea competiţională „Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes, cineastul slovaco-maghiar György Kristóf ne aminteşte, în momentele cele mai bune ale filmului, de maeştri precum Otar Iosseliani sau Aki Kaurismäki.

Ajuns pentru a treia oară în competiţia Festivalului de la Cannes – performanţă pe care, în istoria cinematografului maghiar, au mai atins-o doar Miklós Jancsó, István Szabó, Károly Makk şi Márton Keleti – şi pentru a şaptea oară în programul de pe Croazetă, Kornél Mundruczó continuă să surprindă cu noul său film, o distopie cu puternice accente religioase.

Creatorii de film se străduiesc să realizeze o realitate cât mai captivantă pentru public. Pentru ca filmul să atragă, trebuie să ne creeze în fiecare moment iluzia că suntem acolo, părtaşi sau observatori ai acelei realităţi, fictive fiindcă este o naraţiune inventată, şi virtuale fiindcă este o imagine proiectată. Acest efort devine uneori chiar mai important decât povestea însăşi, aşa că putem vedea filme care sunt realizări filmice foarte profesioniste a unor scenarii simple şi previzibile, sau remake-uri ale unor succese din deceniile anterioare, produse doar pentru a fi „încărcate” cu imagini ieşite din comun create prin efecte speciale.

Filmul digital = f (x, y, t).

Trecerea cinematografului de la peliculă la digital implică mai mult decât o schimbare tehnologică. O întreagă filieră teoretică a filmologiei evidenția realismul inerent al imaginii cinematografice, iar argumentele ei se aplică din ce în ce puțin pe măsură ce filmul e conceput într-un grad tot mai mare în post-producție. Structurile neliniare şi interactive caracteristice mediilor digitale au alte influenţe creative, alt mod de funcţionare şi, deci, altă fenomenologie decât filmul care era conceput pe peliculă, ca mulaj în lumină a obiectelor din faţa camerei de filmare.

Simțul gustativ și cel olfactiv – deși sunt considerate simțuri secundare – exprimă efecte senzuale directe împreună cu simțul vizual. O identificare asemănătoare se poate vedea și în pornografie – nu întâmplător. Diferența se evidențiază cel mai bine în faptul că pornografia exclude dimensiunile sociale și psihologice ale existenței umane, în timp ce efectul senzual al culinarului (chiar și cu funcție dramaturgică) „poate înzestra” cu acestea „personajul”. „Omul nu trăiește din ceea ce mănâncă, […] ci din ceea ce digeră” – scria renumitul gastro-estetician  din secolul al 19-lea, Brillat-Savarin. Iar filmul profită, că scoate acest sentiment și acest gând din mâncare.

Tot mai multe festivaluri mari aleg să aibă și o ofertă de filme online în timpul evenimentelor și filmele pot fi urmărite pe platforme VOD, de un număr limitat de spectatori.

Deși se află acum în fruntea CNC, a condus Arhiva Națională de Filme timp de aproape două decenii. Nimeni nu ne poate povesti mai amănunțit despre arhivarea, stocarea și restaurarea patrimoniului național, ori despre răspândirea tehnologiilor digitale în aceste domenii.

Deşi filme ca Avengers: Age of Ultron (2015) sau Jurrasic World (2015), care s-au folosit de un munte de CGI, se bucură de un succes de box office uriaş, atitudinea faţă de CGI a unora dintre marii regizori de la Hollywood s-a modificat în ultima vreme. Unul dintre cei care au ales să folosească CGI-ul doar ca ultimă opţiune, este regizorul Star Wars: The Force Awakens (2015), J. J. Abrams.

Extratereştri, eroi de comic books, dinozauri, monştri, planete noi cu un ecosistem complet diferit de ce vedem pe pământ – nimic nu e imposibil atunci când vine vorba de CGI. Şi totuşi „într-o lume cinematografică dominată de supereroi şi fiinţe extraterestre, cred că mulţi realizatori de filme realizează acum că [poveştile] trebuie să pară tangibile. O păpuşă Yoda va fi mereu mai bună decât un Yoda generat pe calculator”, crede scenaristul Ben Falk.