Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

Exploitation

Creditorul care s-a împrumutat - Quentin Tarantino

· scris de

Nu este deloc întâmplător, mai degrabă e perfect simbolic, faptul că marele preot al filmului postmodern a avut începuturi umile, fiind angajat într-un magazin de închiriat casete video. Filmele sale timpurii sunt remixuri ale unor pelicule uitate, rare și subapreciate. Dar copilul teribil a crescut și le-a dovedit criticilor săi că s-au înșelat în privința lui.

// portrete

Regizorul coșmarurilor - Wes Craven. Partea 1

· scris de

Nu cred că este exagerat să afirmăm că în persoana lui Wes Craven, care a murit la vârsta de 76 de ani, l-am pierdut pe cel mai de seamă regizor de filme horror care a trăit vreodată. Cele mai bune pelicule ale scriitorului-regizor sunt extraordinare atât datorită conținutului, cât și stilului lor.

// portrete

Pumnii de fier - Istoria studioului Cannon Films

· scris de

Cannon Films a fost foarte productiv în anii 1980, și a fost renumit pentru filmele de gen de categoria a doua și filmele de duzină ridicole și cu rezultate scandaloase, favorite la premiile Zmeura de Aur; în același timp, cei doi directori, Menahem Golan și Yoram Globus pot fi numiți azi, fără nici o exagerare, pionierii filmelor de categoria B, a filmelor trash, camp și exploitation.

// studiouri legendare

Rodriguez Kills - Robert Rodriguez. Portret

· scris de

Viața colorată și deosebit de prolifica muncă a unui bandit tejano, adică modul în care a devenit „un cineast de 23 de ani jucător hollywoodian cu doar 7000 de dolari”.

// portrete

Marele deceniu al horror-ului - Istoria genului horror 3/4.

· scris de

Datorită succeselor din anii 70, horror-ul a revenit în categoria principală, nu mai era un lucru rușinos pentru un star de seria A să accepte un rol într-un film de acest gen. Pe măsură ce a devenit o afacere profitabilă, horror-ul a început să câștige teren în cinematografele prestigioase și nu în teatre grindhouse dezafectate ca să redevină un gen desconsiderat în anii 90.

// istoria genurilor

Mesia sălbatic - Ken Russell – portret 2.

· scris de

Epoca de aur a lui Russell s-a încheiat relativ repede, în aproximativ şase ani, rezultând în câte un film de succes anual. Opera rock Tommy şi dementul biopic, Lisztomania, ambele prezentate în 1975, ar putea concura cu oricare dintre filmele sale precedente, însă publicul s-a plictisit de nevoia provocării de scandaluri şi a amplificării acestora. În acelaşi timp şi industria cinematografică britanică a intrat în criză. Declinul său a fost spectaculos, însă operele sale mai sumbre şi extremiste parcă sunt mai interesante decât capodoperele sale canonizate.

// portrete

Sacru şi profan - Abel Ferrara 2.

· scris de

Abel Ferrara în mod treptat şi-a întors spatele lumii filmului, ca şi când ar trăi şi acum în anii ‘70. Din această cauză filmele sale reprezintă o descendenţă de gradul întâi ale creaţiilor de valoare ale arthouse-ului din acele vremuri, la fel ca şi operele sale timpurii. Epoca de aur a lui Ferrara s-ar putea plasa în prima parte a anilor ‘90. Pe parcursul anilor filmele sale au pierdut din intensitate şi în prezent sunt proiectate şi premiate mai degrabă în cadrul festivalurilor de film decât în cinematografe, însă chiar şi acum se dovedesc a fi schiţele unui artist neliniştit al imaginilor.

// portrete

Sacru şi profan - Abel Ferrara 1.

· scris de

Regizorul Abel Ferrara poate fi numit cu siguranţă un self-made man al filmului american independent. El provine din suburbiile New York-ului, îşi începe cariera profesională cu genuri grindhouse (porno, horror, exploitatition) – considerate josnice, totuşi Ferrara este considerat în prezent un regizor cultic, filosof şi moralizator, atât de critici cât şi de cinefili. În filmografia lui se regăsesc şi câteva producţii hollywoodiene, dar nici în pofida acestui fapt nu se poate bucura de atenţia meritată.

// portrete

Italianul Poe - Dario Argento 2.

· scris de

În 1977 Dario Argento pe lângă Giallo, se evidenţiază şi printr-un film horror ce merită a fi amintit, şi după o muncă regizorală ce s-a desfăşurat pe parcursul a patru decenii, putem afirma cu certitudine că Roşu Intens şi Suspine au reprezentat vârful carierei sale. Nivelul calitativ al filmelor ce au urmat a început să scadă. În decursul anilor ‛80 au apărut câteva realizări mai importante, iar în ultimele două decenii numărul filmelor ce merită a fi menţionate a scăzut dramatic.

// portrete

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro