Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

Istoria filmului românesc

Ordine socială și haos existențialist - Modernismul românesc sub constrângerea cenzurii. Partea 1.

· scris de

Orice discuție despre modernism în cinematograful românesc din perioada comunismului trebuie să țină cont de contextul istoric. Pe de o parte, în cinemaul occidental, căutările artistice personale erau încurajate, iar inovațiile în limbajul cinematografic erau promovate în fața unui public global de cinefili (festivalurile de la Cannes-Veneția-Berlin erau deja instaurate de mult timp).

// istoria filmului românesc

Ore astrale ale filmului românesc 5. - Victor Iliu: La Moara cu noroc

· scris de

Până la La Moara cu noroc (1957) al lui Victor Iliu, filmele românești de luat în seamă (avem în vedere doar lungmetrajele de ficțiune) erau extrem de puține, putând fi numărate pe degete.

// istoria filmului românesc

Cabala mediocrilor - Politica regizorală în filmul românesc (1948–1989)

· scris de

Filmul românesc e chinuit, în gestația sa dificultoasă, de multe boli ale copilăriei, maturității și declinului deopotrivă. Toate la un loc, toate făcând ravagii simultan, toată slăbind un organism și așa consteliv. Rezultatul evident apare la o comparație: fără a ne măsura puterile cu gigantul sovietic, vedem că cinematografia română se situează mult sub cele cehoslovacă ori poloneză, cu care ne comparăm ca pondere industrială, dar care ne distanțează mult la capitolul calitate. Asta ca să nu amintim anii lumină care ne despart de minunea numită filmul maghiar.

// dosar, istoria filmului românesc

Ore astrale ale filmului românesc 4. - Jean Georgescu: O noapte furtunoasă

· scris de

O noapte furtunoasă este filmul care ne sincronizează cu cinematografia europeană, capodoperă a unui maestru prin excelenţă al cinematografiei române. Dincolo de faptul că este un model de ecranizare, de transpunere cinematografică a unei opere literare, O noapte furtunoasă legitimează o cinematografie care dorea să se afirme, şi prin acest film avea şanse reale de a o face. Nu ştim care ar fi fost, pornind de la acest moment, destinul filmului românesc dacă nu intervenea peste el „tăvălugul istoriei”, putem doar bănui. Din această perspectivă, O noapte furtunoasă este, deopotrivă, opera prima şi cântec de lebădă al unei cinematografii care putea, dar nu a fost să fie.

// istoria filmului românesc

Ore astrale ale filmului românesc 3. - Independența României

· scris de

Dincolo de controversele privind paternitatea filmului, gradul de implicare a unuia sau altuia dintre realizatori, scandalurile legate de drepturile de proprietate și dividende, de mecenatul sau „meschinăria” lui Leon Popescu, de calitatea de precursor și de destinul tragic al lui Grigore Brezeanu ori de rolul de regizor al lui Aristide Demetriade, de valoarea sa artistică sau de lipsa acesteia, Independența României rămâne o piatră de hotar în cinematografia română.

// istoria filmului românesc

Beretele verzi - Cascadorii filmului românesc 1965–1989

· scris de

Cinematografia românească contemporană, cu aerul ei meschin monotematic, n-are nevoie de muzica de film cum nu are nevoie nici de cascadori. Iar breasla ultimă capătă aura meseriilor demult uitate. Revine când și când evocarea dantelăriilor pierdute, dar apusul se dovedește iremediabil. Ca și amintirea fostei industrii aviatice românești, ocupația care dă titlul articolului ține de incredibil și utopic. Cine să mai învie timpurile de altădată? Și la ce bun? O bășcălie e preferabilă fiind și mai scurtă.

// dosar, istoria filmului românesc

Ore astrale ale filmului românesc 2. - Lucian Pintilie: Reconstituirea

· scris de

Ne abatem uşor de la cronologia anunţată şi începem nu cu Independenţa României, ci cu Reconstituirea (r. Lucian Pintilie, 1970), din două motive. Primul, dar nu cel mai important, este  de ordin subiectiv: până la a mă obişnui cu ceea ce însumi (mi-)am propus, îmi e mai la îndemână să scriu despre un film  apărut într-un moment în care cinematografia română se afla într-un proces de consolidare, operă nu de pionierat, ci care succeda altor titluri importante. 

// istoria filmului românesc

Ore astrale ale filmului românesc 1. - Introducere

· scris de

Chiar dacă despre o (aproximativă) şcoală de film românească se poate vorbi numai odată cu afirmarea Noului Val, adică după anul 2000, au existat şi până atunci clipe de graţie care au marcat cinematografia română. „Miniserialul” Orele astrale ale filmului românesc îşi propune să prezinte – pe cât posibil obiectiv, dar şi din perspectiva unei asumate empatii auctoriale – câteva astfel de momente de excepţie, încercând un necesar şi, sperăm, util aide-mémoire al filmului românesc. Semnatarul acestor rânduri are convingerea – orgolioasă, e drept – că titlurile propuse sunt inatacabile, dar, în acelaşi timp, şi luciditatea necesară pentru a şti că nu deţine, pleonastic vorbind, monopolul exhaustivităţii. Drept urmare, îşi doreşte şi aşteaptă completările de rigoare.

// dosar, istoria filmului românesc

Propaganda în filmul românesc 4. - Omniprezenta propagandă

· scris de

Între 1963 şi 1989, în România s-au realizat în jur de 60 de lungmetraje de ficţiune cu fundal istoric (având acţiunea plasată până la Primul Război Mondial, adică până la intrarea în scenă a hiperbolizaţilor ilegalişti comunişti), însă numai jumătate dintre ele sunt încadrate în general în epopeea cinematografică naţională, celelalte fiind filme de aventuri (de exemplu, cu haiduci) şi/sau fără personaje relevante istoric. Exceptând adaptările după Mihail Sadoveanu, filmele epopeii cinematografice sunt bazate pe scenarii originale, inspirate de obicei din evenimente documentate. De la scriitori la regizori, de la compozitori la cascadori, neuitând contribuţia esenţială a creatorilor de decoruri şi costume, în jurul acestui gen s-a creat o adevărată industrie, extrem de profitabilă.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Propaganda în filmul românesc 3. - Eroii nu au pată

· scris de

De la Răsună valea şi până la Avalanşa (r. Gheorghe Turcu, 1959), de-a lungul anilor ’50 s-au lansat în cinematografe 31 de lungmetraje de ficţiune româneşti, majoritatea cu un pronunţat caracter propagandistic. Totuşi, anticipând parcă „dezgheţul” din anii ’60, regulile jocului devin treptat mai maleabile: apar coproducţiile cu Franţa, revin ecranizările după Caragiale, însoţite de adaptări după Panait Istrati sau Mihail Sebastian, se realizează comedii, chiar şi muzicale... Însă propagandiştii comunişti, care au câştigat mult în experienţă şi în subtilitate, pregătesc o nouă lovitură.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Precedent 1234 ... 8 Următor

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro