Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

Istoria filmului românesc

Propaganda în filmul românesc 2. - Ţăranii nu mai vor pământ

· scris de

Dacă în Răsună valea români din cele mai diverse categorii socio-profesionale veneau entuziaşti să muncească voluntar la calea ferată Bumbeşti-Livezeni (aşa cum o vor face, în numeroase filme ulterioare, pe toate şantierele patriei), în alte producţii cinematografice de propagandă ţăranii de bună-credinţă acceptă voioşi să-şi cedeze pământurile, pentru care se răsculaseră strămoşii lor, gospodăriilor agricole de stat, create după modelul sovhozurilor sovietice.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Propaganda în filmul românesc 1. - Clasa muncitoare, mândră ca un soare...

· scris de

Chiar dacă de-abia regimurile comuniste şi fasciste ale secolului XX au folosit propaganda cinematografică la capacitatea ei maximă şi pe scara cea mai largă, primele tentative sistematice de modelare a opiniei maselor s-au infiltrat în arta „umbrelor mişcătoare” la puţin timp de la naşterea ei. Actualităţile reconstituite din perioada războiului hispano-american pentru controlul Cubei (1898) sunt dovezile cele mai evidente.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Comediograful. Partea a 2-a - Portret Geo Saizescu

· scris de

Anul e 1962. Tocmai se încheie victorios colectivizarea agriculturii, prilej de festive adunări în proaspăt inauguratul Pavilion Expozițional. Fericitul eveniment lasă țărănimea română durabil traumatizată, pentru decenii la rând. Poetul Mihail Beniuc, altfel culant față de regim, întâmpină minunata izbândă cu o poezie sfâșietoarea: Cântec despre cai. Iar Geo Saizescu își face primul lung-metraj.

// portrete, istoria filmului românesc

Comediograful. Partea 1. - Portret Geo Saizescu

· scris de

Cinematografia românească ante 1989 seamănă cu fotbalul autohton: pretenții multe, mijloace generoase, rezultate puține. Suratele din preafericitul lagăr au prins măcar o semifinală de Cupă Europeană sau Mondială. Noi ne-am înecat pe drum, cu generația de aur cu tot. Poate că viața bate filmul, dar la noi, cu siguranță, filmul n-a luat fața sportului cu bășica rotundă. Nici măcar atât.

// portrete, istoria filmului românesc

Haiduci și ciocoi. Vechi şi noi - Incursiune în filmul haiducesc autohton

· scris de

Haiduci au existat în toate vremurile și la toate popoarele. Sub acest nume sunt cunoscuți în Sud-Estul Europei, delimitat de teritoriile fostei Iugoslavii, ale Bulgariei și României. Toate aceste țări au dezvoltat o bogată producție a filmelor de gen.

// istoria genurilor, istoria filmului românesc

Istoric fără vocație -

· scris de

Făcând o incursiune în antecedentele filmului istoric românesc, e bine să ne reamintim că genul e onorabil, nu o boală rușinoasă. Cu o condiție: să nu-și trădeze condiția de film, și nici caracterul istoric. Ce anume face ca un film să intre în categoria celor istorice, și nu a altor specii?

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

O amprentă americană  - Influența Hollywood-ului în filmul românesc

· scris de

Subiectul pare tras de păr, la o primă vedere. Pentru că în zbuciumata sa existență, filmul românesc asimilează cu precădere alte școli și curente. La început, francofonia a decis ora exactă în cinematografia autohtonă din epoca sa pre- și protoistorică (după cum le etapizează criticul Valerian Sava). Apoi, pe măsură ce fascismul și nazismul se infiltrau cu nădejde în mentalul și politica de la București, creștea în cantitate și influența italiană, respectiv germană. Întoarcerea armelor din august 1944 s-a realizat nu doar pe tărâmul artei belice – ea are ca efect și inflația modelelor preluate de la marele frate bolșevizat. A șaptea artă nu se putea sustrage iureșului silnic prelungit pe o bună parte a obsedantului deceniu, întins mai bine de zece ani, începând cu 1948.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Ca plumbul în sânge - Propaganda în filmul românesc

· scris de

Filmul românesc a fost, este și va fi lucrarea oamenilor. Ca peste tot în lume. Prin urmare, nu s-a sustras și nu se va putea sustrage niciodată celor omenești. Și cinematograful nostru s-a întinat atunci când împrejurările politice au cerut-o, iar efectele insidioase ale propagandei politice nu au rămas necunoscute nici acestui domeniu de activitate.

// istoria filmului românesc

Ipu, între Amza Pellea şi Gerard Depardieu -

· scris de

...sau între Nicolaescu şi Dreyer. Condamnat la viaţă, filmul lui Bogdan Dreyer, lansat anul acesta în cinematografe, este un remake după Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, filmul lui Sergiu Nicolaescu din 1972, ambele ecranizări ale nuvelei lui Titus Popovici Moartea lui Ipu. Primul film este realizat pe un scenariu al autorului nuvelei, cel de-al doilea are la bază o adaptare semnată de Anuşavan Salamanian, longeviv inginer de sunet care a lucrat, ca sunetist, şi la filmul din 1972. Să vedem ce înseamnă, după 40 de ani, o revizitare cinematografică a unui text clasic al literaturii române postbelice, raportată evident la „ediţia princeps”.

// istoria filmului românesc

Documentarul românesc 1948–1989 -

· scris de

În ierarhia fițelor din cinematografia românească, filmul documentar se găsește undeva la coada vacii... pardon, a listei. Și în comunism și în afara lui, prestigiul ți-l conferea filmul de ficțiune. Terminologia încetățenită în limba română îl eticheta grăbit drept „artistic”, deșinumai o câtime din  însăilările de lung metraj ar fi meritat o asemenea cinste. Refugiul în filmul documentar era echivalentul unui exil, avea farmecul unui stagiu la batalionul disciplinar. Iar studioul de profil, „Alexandru Sahia”, înființat în 1949, juca perfect rolul de frate vitregit și consteliv al mamutului de la Buftea. 

// istoria filmului românesc

Precedent 12345 ... 8 Următor

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro