Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

Maratonul premiilor oscar

Wall Street versus oraşul din provincie - Frank Capra: You Can’t Take It With You / Nu o poţi lua cu tine după moarte, 1938

· scris de

Oscarul din 1938 a încoronat de două ori munca lui Frank Capra cu Columbia: pentru a doua oară în patru ani statueta de aur pentru cel mai bun film îi revine unui film Capra realizat la studio și Academia îl premiază pe regizor pentru a treia oară. Nu o poţi lua cu tine după moarte continuă pe drumul început de regizor (și de scenaristul său permanent Robert Riskin) cu doi ani în urmă prin filmul Extravagantul Mr. Deeds, și se potrivește cu operele lui Capra menite să glorifice valorile tradiționalist-americane și viața cetățenească din orașul din provincie.

// maratonul premiilor oscar

Eliza, Alice, Dorothy, Marilyn: la donna e mobile? - George Cukor: My Fair Lady, 1964

· scris de

Ediția din 1964 a Oscarurilor aduce în prim plan mai ales caractere originare din literatură cu aspecte de poveste care se luptă pentru distincția celui mai bun film: Mary Poppins, Zorba grecul, Thomas Becket, Dr. Strangelove și Galatea definesc atmosfera de bază. În afară de satira lui Kubrick toate nominalizările au primit măcar un premiu, dar adevărați adversari (și câștigătorii unanimi) au fost însă doamnele: atât în privința rolurilor cât și sub forma actrițelor care le-au interpretat. Mary Poppins este caracterul preferat al literaturii de copii engleze, dădaca cu imaginație bogată și puteri magice, în timp ce Galatea este eroina lui Bernard Shaw și a lui Ovidius, frumoasa statuie (nimfă) trezită la viață de rugăciunea și dragostea lui Pygmalion.

// maratonul premiilor oscar

Anatomia unei crime politice - Costa-Gavras: Z, 1969

· scris de

Judecata evenimentelor anilor 1968, a revoluției studențești și a primăverii pragheze este duală chiar și în zilele noastre. Singura certitudine este că istoria filmului a intrat într-o nouă eră prin activismul politic al regizorilor filmelor moderniste aflate în renaștere. În timp ce Godard, Marker, Truffaut au încercat să creeze propagande agitatoare mai ales pe plan teoretic, tânărul regizor Constantin Costa-Gavras aproape că a incendiat opinia publică prin filmele sale politice de acțiune.

// maratonul premiilor oscar

De la coşmarul sicilian la visul american - Francis Ford Coppola: The Godfather: Part II / Naşul II, 1974

· scris de

„Cred în America.” Aceasta era prima replică a trilogiei Naşul. După episodul al doilea din seria dedicată familiei Corleone, lideră a crimei organizate italo-americane, Francis Ford Coppola a comparat, într-un interviu acordat revistei „Playboy” (iulie 1975), evoluţia de pe ecran a lui Michael (interpretat de Al Pacino) cu istoria Americii.

// maratonul premiilor oscar

Legende şi revoluţii - Francis Ford Coppola: The Godfather / Naşul, 1972

· scris de

Sunt foarte puţine filmele care ar putea rivaliza cu Naşul în privinţa numărului de pagini ce le-a fost dedicat. Şi, cu toate acestea, primul episod al trilogiei lui Francis Ford Coppola este în continuare analizat şi răsanalizat, fotogramă cu fotogramă, iar atracţia pe care o exercită el asupra criticilor şi istoricilor, cineaştilor şi cinefililor nu dă semne de epuizare.

// maratonul premiilor oscar

Condamnat la inocenţă - Federico Fellini: Le notti di Cabiria / Nopțile Cabiriei, 1957

· scris de

În perioada post-neorealistă și timpuriu modernistă a lui Federico Fellini întâlnim des eroul melodramatic naiv, etern mirat de lucrurile lumii mondene – și din această cauză mereu în conflict cu mediul său, însă concentrarea existențială a acestui tip de caracter este fără îndoială Cabiria, prostituata care merită o soartă mai bună, atrasă de inima ei în capcana cetățeanului care își urmărește doar interesul.

// maratonul premiilor oscar

Începutul... şi continuarea unei prietenii frumoase - Bruce Beresford: Driving Miss Daisy / Șoferul Doamnei Daisy, 1989

· scris de

Dacă există creație cinematografică care – fără răutate (bine, cu puțină răutate) – poate fi considerată compatibilă cu premiile Oscar în orice privință, ba chiar se poate spune că cea mai mare apreciere a Hollywoodului a fost „croită” pentru astfel de filme: nu poate fi vorba decât de Șoferul Doamnei Daisy.

// maratonul premiilor oscar

Dincolo de bine şi de rău - Clint Eastwood: Unforgiven / Necruţătorul, 1992

· scris de

În anii 1980 preeria americană era acoperită de întuneric, pentru ca zorii deceniului următor să aducă speranţa renaşterii. În timp ce Kevin Costner a încercat să reabiliteze autoritatea westernului clasic (Dancing with the Wolves), mai curajosul şi mai experimentatul Clint Eastwood a dărâmat cu şi mai multă necruţare toposurile acestuia. La vremea aceea fiecare operă a fost distinsă cu o adevărată ploaie de premii de către Academia de Film Americană, dar acest lucru este tot ce au în comun. Cea dintâi este „doar” un film de aventură care a profitat de nostalgia faţă de acest gen de filme, în schimb, în cea de-a doua camera de filmat se sărută cu acea groază ce se cheamă realitate. Şi acest lucru nu este deloc de neglijat, având în vedere că vorbim despre un western.

// maratonul premiilor oscar

Montaj în flux - Sergei Bondarchuk: Vojna i mir / Război și pace, 1967

· scris de

În anii 90, când recordul bugetelor alocate pentru producțiile mainstream americane a fost spulberat în repetate rânduri (WaterworldTitanic) revista Variety a realizat un top al celor mai scumpe producții cinematografice mondiale. Învingătorul, spre mirarea publicului,  nu a fost un film al fabricilor risipitoare din Hollywood și a depășit în repetate rânduri bugetele celorlalți recorderi, după calcule actuale, cu cele 700 de milioane de dolari ai săi. Acesta a fost filmul sovietic Război și pace.

// maratonul premiilor oscar

Circ în toată regula - Cecil B. DeMille: The Greatest Show on Earth / Cel mai mare spectacol, 1952

· scris de

Toate galele Oscar sunt renumite pentru ceva, însă cea de-a 25-a ediţie, care a avut loc la 19 martie 1953 este celebră pentru mai multe motive. În primul rând a fost primul show transmis de noua minune a lumii – televiziunea. Până atunci doar un cerc restrâns al privilegiaţilor din Hollywood a putut savura momentele pline de tensiune ale anunţării câştigătorilor, însă acum ceremonia a putut fi accesată din toate casele cu un televizor. Pe de-altă parte, în ciuda competiţiei foarte puternice, pseudo-Oscarul i-a revenit „regizorului de kitsch, făuritor de celebrităţi”, Cecil B. DeMille pentru penultimul său film, destul de slăbuţ, de altfel.

// maratonul premiilor oscar

123 ... 7 Următor

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro