Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

Politică

Halas & Batchelor Cartoon Films - Începuturile şi Ferma Animalelor

· scris de

Studioul înfiinţat de John Halas şi soţia lui, Joy Batchelor, în 1940 a avut o activitate intensă în cei peste cincizeci de ani de existenţă, producând o mare varietate de filme de animaţie, de scurt sau lung metraj, de la filme pentru copii şi educaţionale, la documentare şi filme de propagandă, de la clipuri pubicitare şi seriale TV la filme de autor şi experimentale. Indiferent de diversele teme şi tehniciabordate de-a lungul istoriei studioului, producţiile Halas & Batchelor sunt caracterizate prin inovaţie tehnică şi flexibilitate stilistică.

// studiouri legendare, animație

Cinematografie nepopulară - Filmele lui Pasolini 2.

· scris de

Prezentare puternică a trupurilor este omniprezentă în opera lui Pasolini. Camera de filmat adesea trece cu atenție peste trupul omenesc, iar stațiile cele mai importante sunt fețele sau organele genitale protuberante pe sub haine.

// portrete

Cinematografie nepopulară - Filmele lui Pasolini 1.

· scris de

Nu există niciun dubiu că ne este simpatică figura lui de stânga, veșnic pusă pe ceartă, care identifică marxismul cu Socrate și datorită acestui fapt nu se poate identifica în totalitate cu nici o ideologie. Era de părere că arta este răzvrătire, și acest lucru caracterizează atât operele sale cât și viața artistului.

// portrete

Să lăsăm deoparte realitatea și să lucrăm cu ceea ce am învățat din scenaristică! - Interviu cu Tudor Giurgiu, regizorul filmului De ce eu?

· scris de

Unul dintre filmele româneşti prezentate la festivalul de la Berlin anul acesta este deja pe ecranele din România și echipa filmului face turul ţării, în frunte cu regizorul Tudor Giurgiu, ca să întâlnească publicul în cât mai multe orașe. Așadar, nu am avut timp, decât de o discuție scurtă pentru a nu vorbi în mod excepțional despre actualitatea politică a temei alese pentru filmul De ce eu?, ci despre chinurile scrierii de scenariu și despre cum s-au ales actorii filmului.

// interviuri

Propaganda în filmul românesc 4. - Omniprezenta propagandă

· scris de

Între 1963 şi 1989, în România s-au realizat în jur de 60 de lungmetraje de ficţiune cu fundal istoric (având acţiunea plasată până la Primul Război Mondial, adică până la intrarea în scenă a hiperbolizaţilor ilegalişti comunişti), însă numai jumătate dintre ele sunt încadrate în general în epopeea cinematografică naţională, celelalte fiind filme de aventuri (de exemplu, cu haiduci) şi/sau fără personaje relevante istoric. Exceptând adaptările după Mihail Sadoveanu, filmele epopeii cinematografice sunt bazate pe scenarii originale, inspirate de obicei din evenimente documentate. De la scriitori la regizori, de la compozitori la cascadori, neuitând contribuţia esenţială a creatorilor de decoruri şi costume, în jurul acestui gen s-a creat o adevărată industrie, extrem de profitabilă.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Propaganda în filmul românesc 3. - Eroii nu au pată

· scris de

De la Răsună valea şi până la Avalanşa (r. Gheorghe Turcu, 1959), de-a lungul anilor ’50 s-au lansat în cinematografe 31 de lungmetraje de ficţiune româneşti, majoritatea cu un pronunţat caracter propagandistic. Totuşi, anticipând parcă „dezgheţul” din anii ’60, regulile jocului devin treptat mai maleabile: apar coproducţiile cu Franţa, revin ecranizările după Caragiale, însoţite de adaptări după Panait Istrati sau Mihail Sebastian, se realizează comedii, chiar şi muzicale... Însă propagandiştii comunişti, care au câştigat mult în experienţă şi în subtilitate, pregătesc o nouă lovitură.

// istoria filmului românesc, istoria genurilor

Ăsta e filmul, „asta e povestea și în continuare nu știu ce se va întâmpla” - Interviu cu regizorul de documentare Vlad Petri

· scris de

Căutând la Rotterdam noutățile cinematografice din Europa de Est am dat de filmul documentar energic București, unde ești? al unui regizor tânăr. S-a potrivit de minune cu selecția filmelor, care prezentau actualitatea europeană și m-a surprins prin perseverența cu care a urmărit protestele stradale din 2012, la care s-a cerut demisia lui Traian Băsescu.

// dosar

Anatomia unei crime politice - Costa-Gavras: Z, 1969

· scris de

Judecata evenimentelor anilor 1968, a revoluției studențești și a primăverii pragheze este duală chiar și în zilele noastre. Singura certitudine este că istoria filmului a intrat într-o nouă eră prin activismul politic al regizorilor filmelor moderniste aflate în renaștere. În timp ce Godard, Marker, Truffaut au încercat să creeze propagande agitatoare mai ales pe plan teoretic, tânărul regizor Constantin Costa-Gavras aproape că a incendiat opinia publică prin filmele sale politice de acțiune.

// maratonul premiilor oscar

Cel care vroia să fie cimpoier - Robert Rossen: Cariera de politician / All The King’s Men, 1949

· scris de

„Toată lumea putea să fie Willie Stark. De ce-mi fac asta mie, lui Willie Stark?” – întreabă Willie Stark, guvernatorul Louisianei, înainte să moară împuşcat. Cel mai bun film al anului 1949 dă un răspuns dezolant la întrebarea sinceră – în acest caz – a unui politician corupt şi dictatoric.

// maratonul premiilor oscar

Imperiul contraatacă - Istoria Studioului 20th Century Fox – Partea a 3-a

· scris de

Succesul răsunător al Sunetului muzicii (The Sound of Music, r. Robert Wise, 1965)realizat de Fox, a dat o direcţie greşită pentru conducerea studiourilor mari, care începând cu anii ’60 au cheltuit sume enorme pe musicaluri pline de staruri, în timp ce generaţia crescută cu filmele-B ale American International Pictures a votat mai degrabă pentru producţiile lui Dennis Hopper şi Roger Corman, care proclamă libertatea dezlănţuită.

// studiouri legendare

12 Următor

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro