Robert McKee: Story

Istoria Filmului / Articole /

Sahia

Studioul Sahia și documentarea progresului socialist 2. -

· scris de

Jurnalele de actualități de la începutul anilor 1950 erau marcate de entuziasmul colectivizării și al industrializării țării, respectând regulile realismului socialist.

// studiouri legendare

Studioul Sahia și documentarea progresului socialist 1. -

· scris de

Studioul cinematografic Sahia Film a fost deschis în anii 1950, cu scopul declarat de a consemna progresul României socialiste, a crescut foarte bine în perioada comunistă și a intrat în declin odată cu venirea capitalismului și dispariția vechiului sistem de producție și distribuție.

// studiouri legendare

Documentarul românesc 1948–1989 -

· scris de

În ierarhia fițelor din cinematografia românească, filmul documentar se găsește undeva la coada vacii... pardon, a listei. Și în comunism și în afara lui, prestigiul ți-l conferea filmul de ficțiune. Terminologia încetățenită în limba română îl eticheta grăbit drept „artistic”, deșinumai o câtime din  însăilările de lung metraj ar fi meritat o asemenea cinste. Refugiul în filmul documentar era echivalentul unui exil, avea farmecul unui stagiu la batalionul disciplinar. Iar studioul de profil, „Alexandru Sahia”, înființat în 1949, juca perfect rolul de frate vitregit și consteliv al mamutului de la Buftea. 

// istoria filmului românesc

Rebel fără voie - Mircea Săucan I.

· scris de

A fost cel mai „cinematografic” regizor român de film, stalinist din convingere, evreu prin naştere. A fost talentat şi, de asemenea, şuntat de-a lungul carierei sale, sabotat din când în când, contrat şi pus pe linie moartă de câte ori s-a putut. Un atare tratament putea fi „justificat” prin fiecare din motivele de mai sus. Probabil că ultimul a contat cel mai mult: Mircea Săucan era talentat. Spre deosebire de vagoanele de absolvenţi ai IATC-ului, el chiar dispunea de o vocaţie.

// portrete

Când a şaptea artă sughite - Istoria studiourilor cinematografice româneşti

· scris de

Un critic de film irlandez definea cinematograful din insula trifoiului drept unul al ocaziilor pierdute. Afirmaţia poate fi, în mare măsură, extrapolată şi la evoluţia filmului românesc, caracterizată prin sincope în aceeaşi măsură ca şi prin vremuri productive. Oglindă a istoriei, cinemaul românesc reflectă şovăielile în dezvoltarea statului, a societăţii ca şi desele schimbări de direcţie cu care ne-a „răsfăţat” secolul 20.

// istoria filmului românesc, studiouri legendare

© 2011 Asociaţia Filmtett  ·  Despre noi  ·  Articole  ·  Versiunea în limba maghiară  ·  Dezvoltat de Weblap.ro